11 metri pătrați de glume

un subiect despre care s-au făcut toate glumele de cel puțin două ori și apoi am venit și eu și am mai făcut câteva, ca să nu rămân pe dinafară

Foto via Floor Plan Croissant

În 2011 am locuit timp de mai multe luni într-o uscătorie cu ifose de garsonieră, la ultimul etaj dintr-un bloc de la marginea Timișoarei, desfășurându-mi activitatea într-un total de 17 metri pătrați. După ce m-am mutat la Cluj, am început să glumesc despre asta, spunând că făceam curățenie generală cu un singur șervețel umed sau că trebuia să comand două pizza medii, pentru că una mare nu încăpea.

Holul de la intrare avea rol dublu, fiind și bucătărie. Dacă mă aplecam să mă deschei la șireturi, capul îmi ajungea în sufragerie, care era și dormitor, pentru că acolo dormeam, și cameră de zi, pentru că stăteam în ea ziua, și birou, pentru că țineam în ea un laptop, și cam atât. Stând pe wc, puteam să văd televizorul din sufragerie, dar și să deschid ușa de la intrare, în caz că mă vizita cineva. Televizorul nu era plat, așa că îmi ocupa cam un sfert din cameră.

Plăteam, cred, vreo 120 de euro pe lună. Ajustat la inflație, prețul se apropie de cei 200 de euro ceruți pe garsoniera de 11 mp din Cluj, care a făcut deliciul internetului săptămâna asta. Aurul din comentariile aferente postării a eclipsat aur-ul din Parlament, ceea ce e extraordinar.

Teoria mea e asta: se numesc imobiliare pentru că, auzind cât costă, rămâi paralizat.

După trei zile, postarea are 11.000 de distribuiri, 53.000 de comentarii, toate ironice, și a generat zeci și sute (deci sute) de articole și meme.

Trecând prin ele, prin comentarii adică, m-a cuprins un sentiment de înălțare, de comuniune cu semenii mei, pentru că toți, dar absolut toți, vedeam la fel ridicolul situației, și asta are un efect benefic asupra organismului, pentru că ne apropie unii de alții, ne coagulează spiritele într-unul singur, un suflet colectiv care arată cu degetul și râde ca prostul de o garsonieră atât de minusculă încât pare găsită într-un ou Kinder. Un loc atât de strâmt încât, odată intrat, nu mai ai loc nici de-o erecție.

A fost un fel de răscoală impotriva absurdului ce s-a întâmplat acolo. Fiecare om a vrut să facă o glumă despre acel coteț de lux, în care ai mai puțin loc să te învârți decât într-o cameră de bicicletă. Uneori, împotriva nedreptății, trebuie să ieși în stradă și să te bați cu jandarmii. Alteori, trebuie să intri pe Facebook și să îți bați joc.

Caterinca e o soluție bună pentru a ne răcori frustrările, dar poate că ar putea funcționa și pentru a scădea prețul chiriilor și al locuințelor. Manipularea pieței prin bătaie de batjocură. Shame-uială. Roast. De fiecare dată când mai apate un anunț despre un apartament atât de mic încât ar trebui să-i plătești chiria doar în monede, ne adunăm iar forțele și vărsăm ironii peste postare până scădem prețul la jumătate.

Chiar și dacă nu funcționează cyberbullying-ul, măcar e distractiv.

Ce avem de pierdut, în afară de timp, energie și nervi?