"Capra cu un ied" și alte continuări posibile pentru cele mai de succes filme românești
industria filmului românesc e în plin avânt și așa sunt și eu. am scris trei scenarii și jumătate înainte de prânz
Cadrul se deschide pe o femeie în vârstă care trebăluiește prin casă. La un moment dat, bătrâna începe să fredoneze o melodie care o face să plângă. Piesa pare cunoscută. Muzica se ridică treptat și se transformă într-o variantă electro-pop a lui “trei iezi cucuieți“.
Ne dăm seama că bâtrâna e “capra” din primul film.
Urmează un montaj agresiv cu un bărbat care taie crengi prin pădure. E plin de mușchi pe corp și de răutate în ochi. Fredonează aceeași piesă, aia cu iezii cucuieți, dar o fredonează cu ură, printre dinți, punctând-o cu lovituri de topor.
Ne dăm seama că bărbatul e “iedul cel mare”.
Evenimentele primului film i-au lăsat traume adânci, transformându-l într-un om furios, irascibil, retras. Vedem că taie lemnele ca să elibereze o cărare. Semn că încearcă să rămână pe drumul cel bun. Apoi, își curăță mâinile într-un pârâu, semn că e un singuratic care se spală pe mâini de tot ce are să-i ofere societatea. Filmul e plin de astfel de semne.
Mergând spre casă, omul vede fum în depărtare, peste vârfurile copacilor. Mână calul să grăbească pasul. Ajunge în fața unei case cuprinse de flăcări. Din anumite detalii stabilite în prealabil, ne dăm seama că e vorba de casa bătrânei.
Dar e și casa lui.
Bărbatul vrea să intre, dar nu poate trece pragul din cauza focului puternic. Prin ușa întredeschisă, vede un picior cuprins de flăcări. Se îndepărtează de foc, cade în genunchi, urlă, are flashback-uri cu frații lui morți, cu sângele de pe pereți, plânge, râcâie disperat cu degetele prin pământ și atunci vede niște fire de păr suspecte. Par să fie dintr-o blană de lup.
Ochii și fața i se golesc de emoții. Ne dăm seama că el își dă seama ce s-a întâmplat. În acest moment, spectatorii curioși și implicați emoțional, așa că filmul își poate încetini ritmul.
Vedem cum o îngroapă pe maică-sa. Vedem cum caută printre resturile casei făcute scrum obiecte care i-ar putea fi utile. Vedem cum taie un țap și pregătește fâșii de carne, pe care le pune la uscat. Vedem cum își construiește o mască înfricoșătoare din craniul țapului. Vedem cum pune carnea uscată într-o desagă, cum își face bagajul, cum își pune masca de țap pe cap și cum pleacă îndârjit în căutarea criminalului. În căutarea răzbunării.
Tăierea țapului e și semn că ceva din el a murit definitiv. Am zis că filmul e plin de semne.
Urmează o serie de cadre cu omul nostru deghizat în țap malefic furișându-se prin pădure, prin întuneric, prin curțile oamenilor, terorizând diverse personaje și fiind exagerat de violent. Toate fără succes.
Apoi ajungem într-un han, unde “țapul” nostru stă și bea bere deprimat. Aici ar fi un loc bun pentru o plasare de produs, filmul putând fi sponsorizat de berea Kozel, aia cu țapul pe etichetă.
Din convorbirile celorlalți clienți, omul își dă seama că lumea e terifiată de el. Din cauza măștii lui, lumea presupune că pădurea e bântuită de o satană. Când se mișcă, din desaga lui se ivește un corn de țap și omul îl acoperă repede.
Apoi aude ceva relevant: umblă vorba că un tip rău s-a întors din închisoare și provoacă probleme prin zonă. Zâmbește amar. Și-a găsit omul. Termină berea, semn că berea e un fel de recompensă pentru o treabă bine făcută (scena poate varia în funcție de brief-ul clientului privind direcțiile de comunicare; e o posibil ca berea să fie cea care face lucruri bune să se întâmpl).
Țapul pătrunde prin efracție în sediul poliției, unde presupune că există informații despre toți infractorii din zonă. E descoperit de un agent și aici vedem că țapul nu lasă nimic să-l abată din misiunea lui răzbunătoare.
Îl bate pe polițist și află de la acesta că personajul întors din închisoare e un anume Lupu. Aflăm că polițistul e în cârdășie cu el și asta e o scuză bună ca polițistul să ia și mai multă bătaie. Momentul e satisfăcător pentru spectatori, care îi urăsc pe polițiști, dar în același timp nu vor ca oamenii nevinovați să sufere. De aceea e important pentru intrigă ca polițistul să fie corupt.
Țapul ajunge la adresa divulgată de polițist și descoperă că acest Lupu stă într-un conac plin cu oameni de-ai lui. Ne dăm seama că țapului o să-i fie greu să ajungă la el și să are nevoie ori de ajutor, ori de un plan complex.
Dar țapul nostru e un lup singuratic, ca să zic așa, și preferă să continue pe cont propriu. Îl vedem cum pregătește o serie de capcane, pentru că aici filmul devine un fel de Singur Acasă, dar pe invers, în care cel de afară îi vine de hac celui închis în casă.
Pe rând, oamenii lui Lupu sunt eliminați în feluri creative, pe cât de violente, pe atât de amuzante. Rămas singur cu Lupu, țapul are o singură întrebare pentru el: de ce? Dar înainte ca Lupu să răspundă, țapul îi înfige un cuțit în inimă, semn că intenția nu e niciodată importantă, doar execuția.
Exact ca primul film, nici al doilea nu explică motivațiile personajului negativ. Nu știm de ce a ucis-o Lupu pe bătrână, așa cum nu știm nici dacă Lupu are vreo legătură cu ucigașul din primul film.
Țapul dă foc conacului cu scopul realizării unei simetrii artistice super satisfăcătoare pentru spectatori, după care pleacă să-și spele mâinile pline de sânge într-un pârău, tot pentru simetrie artistică. Nimic din ce se întâmplă în film nu e întâmplător, semn că m-am gândit la toate înainte să mă pun să scriu acest scenariu.
După 30 de secunde de generic, vedem că din conacul în flăcări iese un personaj. E băiatul lui Lupu, care o să vrea și el răzbunare împotriva țapului, în caz că vrem să facem o continuare la această continuare și să pornim Universul Extins Capra cu Trei Iezi, dar și ca metaforă care să indice că răzbunarea te aruncă într-un cerc vicios nesfârșit de ură și suferință
Capra cu un ied: origini
Prima regulă a capitalismului e să nu vorbești despre capitalism. Sau poate mă gândesc la Fight Club. Ce știu sigur e că prima regulă a lui Encanto e să nu vorbești despre Bruno. Mă rog, una din regulile capitalismului e să produci profit cu orice preț. Da, am observat și eu că regula conține un joc de cuvinte nefericit, dar să trecem peste.
Privind în urmă la marile succese cinematografice ale ultimului an, capitalistul din mine și-a spus “asta nu poate rămâne așa”. Poveștile trebuie continuate. Nu neapărat pentru că mai există ceva de zis, ci pentru că mai există ceva profit de stors.
Așa am ajuns să mă gândesc la capra cu trei iezi, rămasă cu un singur ied.
Apoi, m-am gândit și la alte scenarii, că doar cu asta mă ocup: Teambuilding 2: Kind reminder / Romina STF / Mirciulică 2: Mirciulicuță. Dar acestea sunt disponibile doar celor care au abonament cu plată. Așa a insistat capitalistul din mine.
Abonament premium la un preț de groază! Adică vreo 10 lei pe lună.