Care e cea mai adultă chestie pe care o faci?

o întrebare sinceră pe care mi-am pus-o mie și acum ți-o pun ție

Am scris zilele trecute un text despre întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, un eveniment care mă umple de groază cu aproape un an înainte să se întâmple, și asta m-a făcut să mă gândesc la viața mea de adult.

Eu lucrez de acasă, dintr-o cameră plină cu jucării și Lego, cărți colorate, calculatoare, un câine super simpatic și muzică chill. Meseria mea constă în a scrie amuzant. Scriu când și cum apuc. N-am un program fix. Fiecare zi arată altfel. Uneori mă filmez spunând glume. Acum scriu asta în loc să lucrez la chestii mai serioase pentru un client.

Privită așa, adultețea mea lasă de dorit.

Asta m-a pus pe gânduri și m-a făcut să meditez asupra celor mai adulte chestii pe care le fac oamenii. Ca să văd dacă mă integrez și eu printre ei. Că dacă arăt ca un adult, am comportamente și probleme de adult, atunci înseamnă că sunt.

Adultesc, deci exist.

Instachaaz

Pe primul loc, la bani-lumină distanță de următorul, e neajunsul. Mai precis, lipsa banilor. Cea mai adultă chestie posibilă e să nu-ți ajungă banii. Ai prea multă lună la sfârșitul banilor. Prea puțin card la începutul facturilor. Prea multe cheltuieli la capătul răbdărilor. Prea puțin “nouășpe roșu” la învârtirea ruletei. Prea… multe metafore strică. Înțelegi tu ideea.

Și nu e ca în liceu sau în facultate, când contul își revenea după un telefon mieros dat părinților sau bunicilor. Adulților li se termină banii și aia e. Singura soluție e creditul. Deci dacă ți se termină banii acum, tot ce poți să faci e să iei un împrumut care garantează că ți s-au terminat și banii din viitor.

Identitatea ta e legată de averea ta. Dacă ți se termină banii, ești terminat.

Altă chestie super adultă e să dormi prost fără motiv. Din senin, te trezești cu gâtul înțepenit. Cu spatele încovrigat. Cu umerii atingându-se. Cu cearcăne la ochi, la nări și chiar și la sfârcuri.

Insomnia e o realitate greu de acceptat. Motiv pentru care o cosmetizezi. Inventezi un motiv aiurea pentru care te-ai zvârcolit toată noaptea în cearșafuri (și nu la modul plăcut).

Ai fost prea obosit ca să adormi. A fost luna în perigeu. A fost Mercur în retro party. Nu ți-ai făcut respirațiile. Ai uitat să meditezi. Te-a deochiat curierul care ți-a adus o gălețică de pui prăjit la 11 seara. E prea moale perna. E prea tare patul. E prea bântuit blocul de fantomele foștilor chiriași. E vârsta.

La omul sărac nici somnul nu trage. Proverb clujean lansat în timpul festivalului Untold.

Miercuri aveam plănuită o ieșire în oraș. Până în ultima clipă, m-am rugat cu ochii umezi și inima strânsă să plouă cu spume, să se inunde străzile, să ia vântul autobuzul 21 și să-l ducă departe, ca să am eu o scuză bună să nu mai ies din casă. Pentru că asta e o altă chestie de adult: să-ți faci planuri și apoi să renunți la ele în ultima clipă.

Optimismul față de stările viitoare e înlocuit treptat de o lehamite apăsătoare. Luni erai sigur că în weekend o să vrei să faci niște sport, să mergi la cumpărături, să gătești, să faci oleacă de curățenie, să te vezi cu prietenii și să citești cel puțin trei cărți de dezvoltare pasională.

Acum e vineri seara ești înfofolit în pături în fața celui mai nou sezon din “The Righteous Gemstones” și ești perfect împăcat cu faptul că următoarele două zile o să treacă pe nesimțite, fără să te deranjeze din locul tău.

Făcutul de planuri și făcutul de chestii sunt două activități complet diferite.

Habar n-am de ce mă chinui să scriu atâta. Oamenii nu citesc. Oamenilor nu le pasă. Oamenii sunt leneși. Oamenii se gândesc doar la binele lor. Ca adult, e obligatoriu să ai o teorie simplă care să explice succint felul de a fi al tuturor oamenilor.

Toți oamenii sunt egoiști pentru că la bază sunt niște animale. Toți oamenii sunt buni pentru că așa i-a făcut Dumnezeu. Toți oameni sunt așa și pe dincolo pentru că… ceva motiv la care ai ajuns de unul singur în urma unei experiențe extrem de personale care a implicat doar o parte infimă din toți oamenii care există.

Orice s-ar întâmpla, trebuie să ai mereu la tine un “las’ că știu eu” care să te ajute să exprimi în termeni super banali realitatea infinit de complexă care te înconjoară. E ca o scurtătură logică ce te transportă instantaneu într-un spațiu mintal pe care îl înțelegi, poți să-l cuprinzi și poți să-l conții. E ca și cum ai juca Monopoly și ai avea o carte care te scoate oricând din închisoarea conversațiilor dificile.

Mie mi se pare că oamenii cu teorii simple care explică viața sunt tocmai cei ce au renunțat să încerce să o mai înțeleagă. Renunțarea e o chestie super adultă. Asta e teoria mea simplă despre… o, stai puțin…

Viața e ca o ladă de bere: e mult mai distractiv să o împarți cu alții.

E foarte adult să te plângi de chestii. Sâmbătă, mă plângeam unui taximetrist în timp ce efectiv mă întorceam de la masaj. Primisem cadou un voucher pentru un masaj shiatsu de-o oră și îi explicam șoferului ce nașpa e să primești cadouri care te pun la cheltuială suplimentară, cum ar fi mersul cu taxiul până la marginea orașului. Că unele cadouri așa fac, te pun pe drumuri, îți dau de lucru, îți ocupă timpul sau te mai costă niște bănuți.

Exact, mă plângem omului în timp ce mă simțeam fizic și psihic excelent. Pentru că așa se face între adulți. Te plângi și de faptul că nu mai ai de ce să te plângi.

Să te plângi de chestii când te întâlnești cu cineva e ca și cum te-ai lăuda cu cicatricile dobândite în războiul cu viața. Ai un arsenal de doleanțe pe care le porți pe piept ca pe niște medalii. Steaua neagră a nenorocului. Crucea mă-sii de viață. Inima albastră a deznădejdii amoroase. Ordinul cavalerului care a renunțat la ambiții.

---

Altă chestie super adultă e să te abonezi la chestii, așa, ca fiță. Să plătești cam o cafea pe lună ca să poți citi niște texte super amuzante la care au acces doar câțiva oameni. E foarte adult să faci parte dintr-un club exclusivist.

---

Cu banii stau ok. Când dorm prost, am motive bune. De exemplu: am băut cola după cinci pm. Uneori renunț la planurile făcute. Chiar acum încerc să anulez o programare la tuns. O teorie simplă despre cum sunt oamenii n-am. Sincer, aș putea să mă plâng de multe, dar numai pentru că sunt foarte creativ și pot scrie aproape orice despre orice.

Adunând și trăgând linie, rezultă că nu mă calific pentru postul de adult.

Tu cum stai cu adultitul? Și ce anume te recomandă ca adult?

Sunt sincer curios.