Ce să și faci pe căldurile astea?

E atât de cald zilele astea de transpiri și în timp ce faci duș, de apoi trebuie să mai faci unul, mai lent, în care să nu te încingi de atâta mișcare.

E atât de cald de începi să ai vise umede despre ploile care te-au prins în tinerețe.

E atât de cald încât câinele meu a început să umble fără zgardă, în blana goală.

E atât de cald de se dilată inclusiv intervalul dintre postările mele pe substack.

Bine, acesta s-a dilatat și pentru că s-a făcut extrem de cald inclusiv în mine (febră 39 de grade cu frisoane de-alea bune de nu-i în stare să livreze nici un aparat condiționat).

E atât de cald de ți se încinge procesorul doar respirând, și nu-ți mai funcționează mintea nici să calculeze cât costă în mod real o lubeniță.

Asta pentru că prețul per kilogram e dinamic, doamna care vinde face calculele în cap, rotunjește în jos, habar n-are ce-i aia betepei, și e atât de cald de arunci în ea cu “păstrează restul“ doar ca să stai cu 2 secunde mai puțin în aerul copt de afară.

Dar în ciuda acestor călduri nesuferite, există chestii pe care le poți face.

Poți citi o carte. Eu am citit Silex-ul lui George Cornilă, în care zice la un moment dat că memoria e un târg de vechituri, și de atunci mă tot gândesc ce oser e în capul meu, de țin minte tot felul de căcaturi inutile.

Poți merge la un festival. Costă enorm, înghesuiala amplifică zăpușeala, condițiile sunt vecine cu tortura, iar artiștii ori nu vin, ori vin însoțiți de violatori celebri, dar măcar ești în aceeași oală cu zeci de mii de oameni, iar împărtășirea suferinței cu alții o face nu doar tolerabilă, ci de-a dreptul distractivă.

Poți merge la un film. Sălile de cinema sunt răcoroase, iar un film slab pe care-l vezi în bătaie de joc îți conferă un sentiment de superioritate pe care doar o notă mare la bac îl poate egala.

Poți ieși la o înghețată de fițe. Sunt câteva locuri faine în Cluj care au înghețată cu arome ciudate: de vin, de ulei de măsline, de humus, de orez cu lapte, de câmp cu lavandă, de popcorn, de mici cu muștar, etc. Gustul dubios al unui gelato cu aromă de sendviș cu parizer poate fi atât de intrigant, încât efectiv uiți de căldură încercând să-ți dai seama dacă îți place sau nu.

Poți călători în locuri mai reci, asta dacă accepți să-ți fie mai rău înainte de a-ți fi mai bine. Asta pentru că avioanele întârzie, aeroportul e o saună și oamenii… sunt.

Poți dormi de amiază. Recomand un somnic forță pentru a trece mai ușor ziua. Recomand să-l faci cât mai devreme în zi, ca să nu prinzi maximele termice. Între 10 și 11 e perfect, preferabil undeva afară, la umbră, așa cum am făcut eu azi când nu am știut de care muncă să mă apuc și mi-am căutat inspirația într-un vis. Spoiler: nu mi-a venit.

Poți, din lipsă de alte soluții, să aștepți să treacă vara și să te apuci serios de treabă din toamnă. Preferabil într-o zi de luni. Dacă nu, de lunea următoare. Vezi tu.

---

PS: doar două dintre aromele de înghețată de mai sus sunt inventate de mine.