Certuri cosmice

poveste alegorică despre diverse ciocniri interplanertare

De fiecare dată când se convoacă o adunare cosmică de asemenea anvergură, chestie care se întâmplă totuși extrem de rar, cosmicul fiind cât se poate de împrăștiat și de sărac în evenimente, lucrurile decurg cam la fel. 

Planetele mici sunt inevitabil atrase de cele mari. Asta n-are nimic de-a face cu calculele lui Newton. Ajunge să-l vezi pe Saturn în acțiune, dându-se rotund cu inelele lui opulente, cu culorile lui stridente, atât de încrezător și de arogant în plinătatea lui gazoasă, și înțelegi pe loc de ce Mercur și Venus ar gravita fermecate în jurul lui pentru tot restul timpului, dacă ar putea. 

Saturn arată bine. E miezul sistemului solar. E tot ce nu reușește Jupiter să fie, deși Jupiter e seniorul grupului, greul greilor. Saturn crește de unul singur mai bine de cincizeci de sateliți și reușește să se mențină în formă în ciuda vârstei. Vorba aia, patru virgulă cinci miliarde de ani e noul patru miliarde de ani. 

Rușinea o împiedică pe Marte să interacționeze cu celelalte planete. E distantă și rece, în ciuda numelui ce evocă o înflăcărare legendară. A decăzut mult în ultimele milioane de ani. S-a scorojit, e prăfoasă și plină de cratere, canioane și crevase ce-i brăzdează urât suprafața. E ciufulită de furtunile de nisip constante. Paradoxal, încă reține apă la poli. Această contradicție îi provoacă o rușine teribilă. 

Numele de “Planeta Roșie” de acolo îi vine, de la îmbujorarea pricinuită de vecinele care o întreabă superior despre viața avută în trecut. Dovadă că poți să treci peste o apocalipsă mai ușor decât peste o greșeală a tinereții. 

Iar Pământul poate confirma că viața e o greșeală, dar n-ar recunoaște-o niciodată în public.

Totul începe destul de inofensiv, cu microorganisme ce se bălăcesc epoci întregi prin supa primordială, pentru ca apoi să încerce uscatul cu înotătoarea și, până să-ți dai seama de ce se întâmplă, niște maimuțe bipede pline în egală măsură de certitudini și anxietăți ți-au umplut atmosfera cu gaze de seră ce-ți încing clima de nu te mai răcorește nici zeroul absolut al spațiului. 

Uranus și Neptun privesc reci traiectoriile colegelor de sistem, asta în timp ce Venus strălucește radiantă, toxică și fierbinte ca o stea. Pluto participă neinvitată, fără drept de vot, fără cuvânt, fără greutatea necesară pentru a fi considerată o planetă în adevăratul - și recent modificatul - sens al cuvântului.