Conjugările verbelor în limba română
noi suntem români când unul câștigă, ei sunt români când ceva se strică
Inițial, n-am avut nici o părere despre campionul internetului românesc pe luna iunie, David Popovici, dar apoi mi-am adus aminte că în Biblia Influencerilor, în Evanghelia după Mândruță, scrie că n-ai voie lași nici un eveniment major să treacă fără să încerci să storci din el niște like-uri, reach sau atenție, așa că m-am forțat să vin cu o observație originală și nu cred că am reușit. Dar am reușit niște glumițe decente pe lângă, ceea ce nu-i rău deloc.
Când un român câștigă un turneu de tenis, ia un premiu pentru un film pe care nu o să-l vadă nimeni sau doboară un record mondial la înot, se spune că suntem campioni (deci noi).
Când, pe de altă parte, în țară se prăbușește un pod la doar câteva luni de la proiectare, pentru că a fost făcut din praf, scuipați și rugăciuni, se spune că românii sunt niște incompetenți (deci ei).
Conjugarea corectă e următoarea: se folosește persoana întâi, plural, atunci când persoana care e subiectul știrii e pe locul întâi. Și se folosește persoana a treia, deci ultima, atunci când cei în cauză sunt efectiv ultimii oameni. E simplu.
Românii s-au comportat exemplar cu refugiații ucrainieni la începutul războiului pentru că suntem un popor ospitalier. Parlamentarii au refuzat iar să introducă o formă civilizată și utilă de educație sexuală în școli pentru că românii sunt înapoiați.
Conjugarea asta preferențială a verbului a fi se poate observa oricând în știri, postări și păreri. Relația românului cu românitatea e una semi-conjugală: sunt împreună la bine și atât, până când interesul îi va despărți.
Relația românului cu românitatea e o prietenie cu beneficii. Dacă o bate Simona pe surora Williams sau dacă taie David bazinul în două ca un jet-ski osos, atunci își face o poză cu românitatea și o postează online, eventual face și un story despre asta.
Relația românului cu românitatea e un amantlâc pe care îl ține ascuns atunci când în spațiul public se vorbește despre corupție, incompetență, nepotism, delăsare sau simplă ticăloșie.
Relația românului cu natura sa e una complexă ce merită studiată, pentru că implică multe fenomene psihologice interesante.
Există în român oleacă de miopie morală, o tulburare de vedere care face deranjantă corupția altora, dar care face perfect justificabilă șpaga dată unui polițist pentru a scăpa de amendă sau “intervenția” la primărie pentru a construi o casă într-un loc nepermis.