O donare de sânge poate salva trei vieți. În ultimii douăzeci de ani, eu am donat sânge de câteva zeci de ori. Asta înseamnă că, statistic vorbind, donările mele au salvat inclusiv viețile unor oameni care:
cred că vaccinul provoacă brutalism
cred că un om de rând înarmat cu un podcast știe mai multe decât un medic
cred că apa e informație, deci o perfuzie cu ser fiziologic e echivalentă cu absolvirea unui doctorat
cred că zăpada e falsă pentru că oamenii de zăpadă nu au buletin
nu vor să fie controlați de micro cipurile din pepsi, asta în timp ce sunt controlați de micro clipurile din telefon
cred că astrele decid dacă ei urmează să fută sau nu
cred că dacii au inventat gaura la macaroană, după care au astupat-o, să nu se facă curent
cred că dependenții sunt de vină pentru suferința lor pentru că au umblat în trauma goală pe lângă droguri sau cu portofelul decoltat pe lângă casele de pariuri
E aproape paradoxal felul în care medicina salvează inclusiv viețile celor care nu cred în ea. E de-a dreptul miraculos, pentru că nici măcar religiile nu pot pretinde asta, și ele pot pretinde orice: nașteri din mame virgine, viață după moarte sau faptul că incestul e ok.
Ba mai mult, religiile îi cam omoară pe cei ce nu cred în ele, deci sunt un fel de opusul medicinei. (sursă: efectiv toată istoria lumii)
Întotdeauna am trăit vremuri paradoxale, dar niciodată n-a fost contrastul dintre evidență și credință mai strident ca acum. Să dau un exemplu recent:
Vice-președintele JD Vance l-a acuzat pe full-președintele Zelenskyy că nu e recunoscător Americii și a făcut asta aproape imediat după ce Zelenskyy și-a deschis discursul cu “Mulțumesc încă o dată Statelor Unite“ și o mulțime de oameni care au văzut reality-show-ul din Biroul Oval cu niște ochi deschiși legați de un creier aparent funcțional au zis “da, așa este, omul nu a zis mulțumesc“.
Mai mult, Zelenskyy a fost întrebat “De ce nu porți costum?“ în aceeași Casă Albă în care, câteva zile mai devreme, Elon Musk a ținut o conferință de presă în tricou și palton și purtând genul acela de șapcă pe care maică-ta nu te-ar lăsa să o porți în casă pentru că e efectiv ciudat să porți șapcă în interior și aceiași oameni au zis “da, așa este, s-a îmbrăcat urât“.
Fenomenul e prea complex ca să-l cuprind într-un mail scurt care se vrea a fi, în primul rând, amuzant. Ideea e că internetul ne-a adus în punctul în care credem ce vrem să fie, nu ce este. Mă rog, tot timpul a fost așa, internetul doar a dus treaba la un alt nivel. A dat volumul la maxim.
Internetul e o corolă de minciuni pe care nici să vrei nu o mai poți strivi. Și da, ai ghicit, am scris un text de nouă sute de cuvinte ca să susțin logic acest “corola de minciuni a lumii“ care mi-a venit în timp ce mă plimbam pe stradă.
Problema e că internetul are abilitatea perfidă de a se mula perfect pe preconcepțiile și prejudecățile noastre. Ne dă exact ce vrem să auzim și asta nu e bine deloc.
Dacă eu cred că Trump e de fapt trei ratoni într-un sac de gunoi portocaliu care vor să transforme America într-un imens tomberon, nimic nu va putea să-mi schimbe părerea. Voi crede în continuare că Trump e trei ratoni deghizați indiferent de numărul dovezilor clare care mi se pun la dispoziție.
Și asta nu e sănătos. Dar deloc.
Știința a avansat enorm de-a lungul timpului pentru că are un mecanism de corecție. Când descoperă face ceva într-un mod greșit, se apucă să facă acel ceva mai bine. Când descoperă bacteriile, începe să-i pună pe doctori să se spele pe mâini înainte de operații. Când descoperă că azbestul face rău la sănătate, îl scoate din pereți. Când descoperă că fumatul provoacă cancer, inventează țigări electronice care îți dau tipuri noi de cancer, nemaiîntâlnite.
Ups, știința s-a infectat cu niște capitalism și acum nici ea nu mai funcționează corect.
Banii au gripat mecanismul de corecție al științei. Și internetul a gripat mecanismul de corecție al creierului. Ăla care află chestii noi despre un subiect și zice “no, stai, că nu-i tocmai așa“. Da, e vorba de un mecanism ardelenesc.
Soluția e simplă: mai puțin internet. Mai puțin timp în care stai lipit de chestiile care te afectează și te manipulează emoțional. Mai puțin timp în care primești doar content care îți validează prejudecățile.
Și da, e paradoxal că spun asta tocmai eu, care lucrez aproape exclusiv pe și pentru internet.
De exemplu, eu am găsit o metodă sigură prin care îmi reduc timpul petrecut pe tiktok și facebook. O dată la câteva zile, fac o glumă despre Călin Georgescu. Un video scurt. Fanii și boții lui se apucă de muncă și îmi lasă sute și mii de comentarii absolut groaznice, pline de ură, de amenințări și înjurături. Și decât să văd cum mă înjură niște bunici random de pe internet, mai bine citesc o carte. Mă exclud singur de pe rețele, cu aportul adepților religiei călinesciene.
Și da, e paradoxal că recomand o chestie și apoi fac exact opusul acelei chestii. Dar repet, trăim vremuri paradoxale.
Apropo de internet
Îmi place foarte mult să dau update la aplicații pe iPhone pentru că atunci când o fac, ecranul telefonului arată ca un bloc de locuințe în care încep să se stingă becurile, pentru că oamenii se duc la culcare.
Nu stiu daca am mai comentat si la alta postare de-a ta cu ceea ce urmeaza. Cu riscul de a ma repeta, se potriveste aici. Povestea pacientului de la spitalul de nebuni care se credea cadavru. Psihiatrul vrea sa il convinga ca nu e cadavru si il intreaba daca crede ca ar sangera daca se taie.
Pacientul raspunde - Fireste, nu, doar cadavrele nu sangereaza.
Medicul - atunci imi permiti sa te tai la deget? Nici nu o sa simiti daca esti cadravru.
Pacientul e de acord. Medicul il taie putin pe deget. Pacientul sangereaza si exlama:
- "Ha, ia te uita! Cadavrele totusi sangereaza!"
Teribil de buna : “cred că dacii au inventat gaura la macaroană, după care au astupat-o, să nu se facă curent”