Creierul e dealerul de droguri al organismului. Îți dă endorfine, serotonină, oxitocină și toate chestiile alea bune. Dar nu le dă gratis. Ar putea, de exemplu, să-ți dea hormonul fericirii non stop și tu să fii fericit toată ziua și doar să stai să-ți curgă scuipat din gură. Dar creierul nu face asta. Așa că, dornic de fericire, te duci la el, cu basca în mână, și îi ceri frumos:
-Dă-mi și mie ceva să mă simt bine azi.
Și el zice:
-Te costă.
Și tu întrebi:
-Ce?
Și el răspunde:
-Realizări personale sau profesionale.
Și dialogul continuă:
-Pfff, n-am d-astea, man. Hai că îți trimit bani pe Revolut. Ai Revolut?
-Sunt dealer, evident că am Revolut. Dar dacă vrei droguri, plătești cu altceva.
-Cu ce?
-Pentru jumate de zi în care să te simți ok, dă-mi două momente de conexiune umană autentică.
-Pfff, mă omori. De unde conexiune umană autentică? Dă-mi ceva, acolo, să mă țină o oră.
-Ok, o fericire de-o oră te costă o oră de sală.
-Bă, dar n-am de astea.
-Dar ce ai?
-Am fast-food comandat prin Glovo și seriale.
-Bun, pot să-ți dau ceva pentru ele. Poftim niște legale, etno-hormoni.
Puțin mai târziu, fix înainte să dormi, creierul își aduce aminte că totuși faceți parte dintr-un întreg și că lucrați pentru aceeași echipă și vine și zice:
-Hei, mai ții minte toate dățile în care ai eșuat ca om?
Și tu zici:
-Nu.
Și el zice:
-Atunci poftim aici o retrospectivă.
#pandemie
Pandemia a făcut un cerc complet. De la "Tu știi pe cineva care a avut covid?", am ajuns la "Tu știi pe cineva care să NU fi avut covid?".
Eu știu pe cineva. Pe mine.
Încă n-am avut covid și încep să mă simt exclus din cauza asta. Am prieteni din facultate care sunt la al treilea covid și eu n-am avut în perioada asta nici măcar o răceală. Par fraier că nu l-am luat. Pare că n-am viață socială, că nu n-am întâlnit cu nimeni interesant. Așa pare pentru că așa e.
Oricum, dacă e să-l iau, aș prefera varianta asta ultima, mai ușoară. Covidul, din câte am observat, e ca iPhone-ul. Cu cât varianta nouă e mai slabă, cu atât o are mai multă lume.
Uneori, pandemia de covid îmi dă senzația aia din timpul Untold-ului, când toată lumea e la festival și eu sunt acasă, auzind festivalul din dormitor. Pentru că, exact ca Untold-ul, și covidul te costă bani, te afectează fizic, și te forțează să bagi tot felul de pastile.
#proprietar
Într-o zi, pe vremea când stăteam încă la bloc, mi s-a ocupat locul de parcare, așa că am parcat pe un alt loc. Am mers până la magazin să iau ceva și, când să intru în scară, văd că se apropie cineva de mașină. Din felul în care se încrunta, mi-am dat seama că era proprietara locului de parcare. S-a uitat la mașina mea, s-a uitat la numărul lăsat pe bord, și apoi a început să bată cu degetul în parbriz. Probabil își imagina că, dacă apasă pe număr, se apelează. Ca la telefon. I-am spus că e mașina mea și am încercat să-i explic situația, cum că și locul meu de parcare fusese ocupat abuziv. N-a vrut să mă asculte și a strigat la mine că n-are timp, că are un apartament în regim hotelier acolo în bloc și că i-a murit soțul.
Îți dai seama că ești în Cluj când, orice s-ar întâmpla, omul deschide discuția cu “sunt proprietar“.
Te duci la doctor și îi spui “sunt proprietarul unui apartament pe centru și copilul meu e bolnav“. Și doctorul întreabă “ce are?“. Și tu îi răspunzi “90 de metri pătrați, două balcoane, centrală proprie“.
Altă chestie interesantă:
Când am început să ne căutăm o casă, agentul imobiliar ne-a arătat niște dărăpănături incredibile. Chestia asta era deprimantă din mai multe motive. În primul rând, pentru că omul și-a închipuit că am putea locui în asemenea ruine. În al doilea rând, și probabil cel mai important, pentru că nici măcar nu aveam bani pentru acele ruine.
E super trist să descoperi că n-ai bani nici măcar pentru chestiile pe care nu le dorești.
Secretul, chiar și când vorba de imobiliare, e să lucrezi la tine. Poți să ai oricând o casă în Cluj Napoca, dar trebuie să te convingi că zona în care ți-o permiți e, într-adevăr, Cluj Napoca.
#ierbosofii mici și mijlocii
Conform calculelor mele, pâinea pe care o rupi cu mâna e de 197 de ori mai bună decât pâinea feliată.
Într-un an bun, banii de colinde mă țineau până prin februarie. Pe Hrușcă, banii de colinde îl țin tot anul. Și sunt aceleași colinde. Nu mi se pare corect.
Dacă e ceva mai rău decât să te prezinți ca fiind “fost blogger“, e să te prezinți ca “actual blogger“.
Pun pariu că există deja bugetari care se gândesc să inventeze un “concediu de Recorder“, ca să-și poată lua câteva zile libere când aud că a ajuns Alex Nedea în orașul lor.
Dintre toți patrioții care își botează copiii cu nume de voievozi și domnitori, nici unul dintre ei nu alege numele Menumorut. De ce, oare? L-a stricat Vacanța Mare?
Dacă aș fi eu președintele partidului AUR, i-aș pune pe toți membrii să învețe diverse stiluri de arte marțiale, ca apoi să mă laud că am un AUR de multe karate.
Cerșesc niște dopamina... Dacă mă aude creierașul meu! 🙄
Apropo de creier, m-a nedumerit intotdeauna expresia "in creierii muntilor". Adica muntii, care sunt de fapt niste bolovani, au creieri ? Atunci de ce despre unul care nu prea are creier zicem ca e un bolovan ?