Cum ar scrie un Bukowski milenial
hipstereli literare
Scriitori ca Bukowski sau Henry Miller ajung să-și transforme viața în ficțiune și personalitatea în personaj, estompând granița dintre fabulos și factual. Își transpun boemul bețiv în romane și nuvele, aventurile sexuale în literatură curajoasă și cotidianul în artă. Povestesc mereu despre cum își dau ultimii bani pe vin și femei ușoare, despre cum fut poetic sau despre cum dezbat îndelung cu marginali ai societății pe marginea unor teme la fel de marginale ca ei. În ziua de azi, o astfel de relatare ar fi ori de prost gust, ori super edgy. Sau poate ar fi chitesența hipsterelii, adică ceva de genul:
M-am trezit cu gura posedată de gustul amar al unei IPA puturoase pe care prietenul meu, un youtuber prăpădit care traduce clipuri americane fără rușine și fără să schimbe nimic la ele, nici măcar glumele, o făcuse singur cu hamei pe care îl furase de pe marginea unui câmp cu recolte nemodificate genetic. Adormisem pe un bean bag în timp ce un tip tatuat pe gât al cărui nume nu-l rețin povestea despre cum a luat el ayahuasca și a halucinat un hashtag perfect pentru o mișcare socială care să astupe clivajul dintre păturile sociale. Acum nu și-l mai amintea și cerșea psihedelice de la prieteni. Nu mult, doar cât să-și reia tripul și să rețină destule detalii cât să pună la punct un pitch pentru o agenție de publicitate. Bani ar fi luat din fonduri europene; știa el un tip. Sunt sigur că, dacă ideile proaste i-ar fi adus bani, tatuatul n-ar mai fi insistat cu cryptocomunismul lui naiv, pentru că ar fi avut prea mulți bitcoini ca să mai vrea să-i împartă cu șomeri elocvenți care-ți explică ei cum ar trebui să stea lucrurile în timp ce-și rulează o țigară condimentată cu oleacă de marijuana.
Băusem mult, prea mult. Căutam curaj lichid ca s-o abordez pe una, instagrameriță de rang secund, care se tot fâțâia pe acolo cu curul jumătate pe afară. Când i-am propus un poke, tipa mi-a dat sec swipe left, explicându-mi din ridicarea unei sprâncene pe care microbladingul era încă fresh că n-am reach-ul necesar ca să acced la baza ei de followeri. De nervi, am intrat la baie și mi-am luat-o la labă în timp ce mă uitam la tiktok-urile unei foste vedete de emisiuni de copii care s-a preschimbat în obiect sexual imediat după ce și-a deschis toate cadourile de la majorat. Uitasem să închid ușa și, exact când eram pe cale să fac finalul jocului de mână, intră peste mine o altă tipă, de care nici nu știusem că era în apartament. Ghicesc o surprindere plăcută în ochii ei, motiv pentru care nu-mi ascund mădularul, ci mă îndrept de spate și îi spun să închidă ușa, să nu mă trangă curentul. Zâmbește și închide ușa. O știu de undeva. Ori e vlogger de mâncare, ori mi-a fost colegă de facultate, ori seamănă cu ceva actriță pe care am văzut-o pe Netflix și în cinstea cărei m-am masturbat cel puțin o dată. O întreb dacă vrea să dea join la eveniment și spune că e interested. Îi răspund că asta nu înseamnă nimic, că e doar un mod elegant de a spune că nu te duci, dar că susții treaba. Trebuie să bifezi Going, zic eu, și să te ții de promisiune, că doar ăsta e contractul social al internetului și trebuie să-l respectăm, altfel e anarhie. Aș prefera să bifez Coming, zice ea, și mă prinde de pulă. Mă frământă ca pe o bucată de aluat, deci e clar: e food vlogger. Are palma fină, probabil folosește mult uleiul de măsline. Mă termin mai repede decât un instastory. Mă ofer să-i întorc serviciul dar mă refuză politicos și iese din baie lăsându-mă flasc și buimac. Îmi propun să-i dau subscribe la canal, să mă bucur și cu alte ocazii de contentul ei.
În sufragerie, doi dijei încearcă să-i explice unei barista complexitățile stilului minimal în timp ce un curier Glovo silabisește niște slam poetry despre copiii ai căror părinți lucrează în străinătate. Secvențele serii mi se derulează cu efect de cross-blur într-un documentar non-linear. Vomit IPA într-o poșetă hand-made pe care o găsesc în apropiere și mă ridic sprijinindu-mă de troniteta electrică a curierului. Ar trebui să mănânc ceva. Cotrobăi prin vomă și scot un portofel. Iau din el o sută de lei și mă duc să-mi iau un toast cu avocado și ou poșat și un flat white, să-mi revin.