cum să servim corect musafirii

poveste cu tâlc

În urmă cu mulți ani, înainte ca AI-ul să anunțe că va automatiza toate procese umane, inclusiv pe cele neautomatizabile, am fost într-un teambuilding cu o gașcă de teambuildingări.

Mai precis, am fost unul dintre acei oameni simpatici care ajută echipa tânără și dinamică să se coaguleze în jurul idealurilor de profit ale firmei prin niște jocuri simpatice de grup.

Asta se întâmpla în Sovata. Sau Covasna. Sau poate altă stațiune turistică în care merg bătrânii să-și facă “proceduri“. Locul nu contează atât de mult, importantă e morala poveștii.

Totul s-a întâmplat la pensiunea la care am fost cazați. Pensiune ținută de o doamnă cu principii solide în ceea ce privește nutriția. Spun asta pentru că micul dejun continental inclus în pachetul de cazare s-a dovedit a fi “continental“ în sensul în care Atlantida e continent, adică doar în mintea unora.

Un lighean de metal cu ceai de fructe, niște felii groase de pâine, câteva conserve de pateu, margarină, dulceață și niște felii de salam. O masă cinstită, până la urmă, dacă ești la tine acasă. Dar ca turist ai alte pretenții. Iar unii dintre teambuildingări aveau poftă de ouă.

Pentru că micul dejun fără ouă e ca un Crăciun fără zăpadă. Adică ceva cu care te poți obișnui, dacă nu ai încotro. Iar colegii au vrut să vadă dacă au încotro. Unul dintre ei a întrebat dacă nu putem să primi vreo formă de ou. Fiert, prăjit, poșat, bătut, înjurat, orice.

Doamna hangiță a rămas fermă pe poziții și pe nutriții și ne-a spus că nu e bine să mănânci ouă două zile la rând.

Colegul nu s-a lăsat mai prejos și a ținut să sublinieze un fapt evident, incontestabil și relativ relevant pentru noi în acel moment, cum ar fi că era prima noastră dimineață acolo.

La care doamna, cu vastă experiență turistică și un fler pentru customer care, a spus “da, dar eu n-am de unde să știu ce ați mâncat ieri“.

Așa că, dintr-o precauție admirabilă și o dorință de a nu ni se face rău de la prea multă proteină, nu ne-a dat ouă.

Dar ne-a oferit o lecție despre cum să abordăm orice situație: fără a presupune că pornim de la zero, ci având în vedere un trecut tulbure, dificil și greu de digerat din cauza “ouălor“ consumate de fiecare dintre noi în trecut.

Dacă ești destul de inspirat și literat, poți găsi metafore în orice. Așa că, în lipsa ouălor, m-am hrănit cu figuri de stil.

Acum, după ani și ani, cred că așa ar trebui abordate toate, inclusiv sărbătorile. Fără a-i îngreuna pe musafiri cu băuturi tari, salate de oeuf, sarmale și prăjituri supracalorice. Pentru că n-avem de unde să știm ce au consumat oamenii la ei acasă, în zilele premergătoare întâlnirii noastre.

Musafirul poate reacționa urât după ce ți-a consumat meniul, dar trebuie avut în minte posibilitatea ca vina să fie a lui, nu a ta. Pentru că, înainte de a veni la tine, s-a hrănit cu chestii dubioase. Ouă generate de AI, de exemplu.

Deci, pentru binele lor, să le oferim mai puține mâncăruri grele musafirilor.

Acesta este sfatul meu de sărbători și nimeni nu apreciază.