Spălarea elimină murdăria, îndepărtează microbii și protejează. Suntem îndemnați de mici să ne spălăm pe mâini, pe dinți și pe corp. Ni se spune să spălăm fructele înainte de a le mânca și să ne spălăm puțele înainte de a ni se mânca. La școală trebuie să avem unghiile tăiate și hainele curate, deci spălate. Oamenii buni sunt curați la suflet. Dragostea adevărată e una curată. Curățenia te apropie de divinitate, pentru că se face mai intens de sărbători. Toate indiciile te ghidează către o singură concluzie: curățenia e sănătoasă și spălatul e bun (mai puțin duminica, când îl irită pe Doamne-Doamne, care nu vrea să audă huruit de mașini de spălat în ziua lui liberă).
Când vine vorba de creier, însă, spălarea e nașpa. De ce?
Într-o interpretare corectă a sensului cuvintelor, spălarea creierului ar trebui să indice faptul că procesul elimină ignoranța, îndepărtează balastul emoțional și protejează împotriva iraționalului. Spălat pe creier ar trebui să însemne cu mintea limpede, cu gândurile clare, cu rațiunea nepătată. Spălat pe creier ar trebui să fie sinonim cu “iluminat”.
Prin spălare pe creier devii zen, devii împăcat, atingi Nirvana. Buddha era spălat pe creier. În rest, nu știu cât era de spălat. Fiind gras, probabil transpira mult. În fine.
Spălați pe creier, așa cum e înțeleasă acum expresia, sunt oamenii proști, exact acei oameni despre care se spune de multe ori că sunt nespălați. E derutant. Pare că, prin limbaj, se dorește ca societatea să fie formată din oameni curați cu minți murdare. Eu nu mai înțeleg nimic și mă spăl pe mâini de toată treaba asta.
Și încă ceva.
Creierul ar putea fi ca blugii, care cică arată cu atât mai bine cu cât îi speli mai puțin. Mizeria și praful se sedimentează în ei și îi ajută să adopte fidel forma corpului. Dacă îi speli, se blegesc, se deformează, își pierd acele cute specifice dobândite prin purtări repetate. Prin spălare, le anulezi istoria, le ștergi trecutul, îi depersonalizezi. Excepție fac blugii mulați pe fund, la femei, și blugii mulați pe gambe, la bărbații spălați pe creier de industria modei.
Exact ca o pereche de blugi, și creierul te ține câțiva ani buni și apoi te lasă.
🌀 Mă mir că toți ăștia care au fost prinși cu doctorate plagiate nu s-au apărat spunând că au făcut, de fapt, cover-uri după lucrări academice. Eu așa aș face. Asta ar fi apărarea mea: domle, eu nu sunt hoț, sunt artist.
🌀 E amuzant. Pe Dragnea nu pușcăria l-a discreditat ca om politic, ci faptul că l-a înșelat gagica. Lumea îi iartă pe hoți, dar e nemiloasă cu fraierii.
🌀 Dacă oamenii ar putea zbura, românii ar fi singurii care s-ar aplauda la aterizare.
🌀 Emisiunile radio sunt ca niște podcasturi pe care nu le poți derula. Și nici nu poți adormi pe ele, că de obicei le asculți la volan.
🌀 Nu există globuri de cristal care să îți arate viitorul, dar există dreptunghiuri de cristal lichid care îți arată prezentul, sub formă de știri, filme și emisiuni, ceea ce e aproape la fel de bine.
Elveția a dus sinuciderea asistată la nivelul următor, prin cabinele de sinucidere. E interesantă ideea unor tonomate de moarte. Mai ales dacă ar fi pe bani și, în momentul în care ai vrea să-ți pui capăt vieții, aparatul ți-ar tot refuza bancnotele.
Dar nu așa funcționează aceste dispozitive. Teoretic, ar trebui să ți le printezi singur, acasă, la o imprimantă 3D. Și cred că aici e șmecheria. Imprimantele lucrează atât de lent și sunt atât de complicate încât, până îți construiești tu un aparat de eutanasiat, mori de bătrânețe.
Teoria mea? Capsula de sinucideri e inventată de o grupare pro-viață.
Ei: Fă Rai din ce ai.
Eu, care am atins iluminarea: Fă Rai din ce ești.
🌀 Azi noapte, în timp ce dormeam, mi-a venit o glumă: Dacă ești din Craiova, un gest nesăbuit e să ieși din casă fără sabie la tine. Deci, e adevărat, cele mai bune glume se scriu când ești treaz.
Apropo de blugi, cică cei ce poartă model larg au femei strâmte… și viceversa.
Cum ramane cu spalarea de bani ? E buna, e rea ? Ca ma gandesc ca banii oricum n-au miros, asa ca de ce sa-i speli ?