Despre onanism
Pe lumea asta, totul e despre sex. Mai puțin sexul, care e despre putere.
Așa se explică site-ul celor 60.000.
Internetul are un infinit de pornografie gratuită de calitate înaltă. Mai are un infinit de pornografie gratuită filmată amatoricesc. Și încă un infinit de pornografie care costă bani. Practic, internetul are orice fel de pornografie pentru oricine om, orice kink, în orice combinație sau formă.
De aia zic eu că site-ul nu era unul de natură sexuală, ci de natură penală.
Onanismul e ok. E sănătos. E plăcut. Dar ce făceau băieții ăia pe site (că efectiv nu mă lasă tastatura să le zic bărbați) nu e onanism. E abuz. E hărțuire. E violare a intimității. E ilegal. E o lașitate periculoasă.
Când am auzit știrea, primul meu gând a fost unul oribil (și cumva revelator pentru situația tristă în care suntem, ca societate). M-am gândit “60.000 e puțin“. Pentru că știu cât de profund misogini sunt bărbații. Și, trecând prin ultimele rânduri de alegeri, știu cât de groaznici pot fi oamenii, în general, pe internet și nu numai.
Fără urmă de rușine sau remușcare, se scriu și se comentează complet asumat cele mai înfiorătoare chestii. Blesteme, înjurături, amenințări cu moartea, minciuni, manipulare, plus varii fascisme, rasisme și extremiste. Ură pură.
Că e din furie, frică, dezamăgire, teribilism, nevoie de atenție sau frustrare, nici nu mai contează. Rezultatul e același: un internet din ce în ce mai nefrecventabil.
Misoginia fiind o formă de suveranism sexual, mă așteptam ca site-ul respectiv să fi adunat mult mai mulți tâmpiți. Milioane. Noroc că rețelele de socializare au distrus noțiunea de website.
Al doilea gând, la aflarea numelui site-ului, a fost “nenoriciții ăștia dau un nume rău onanismului“. Efectiv, au pervertit ideea autosatisfacției, o practică plăcută, inofensivă și, mai presus de orice, privată.
Pentru că ce-au făcut ei nu e onanism. Nu e nici măcar vărul de la țară al acestuia, lăbăreala. E doar abuz sexual. Nici nu contează că unele victime n-au fost conștiente, pentru că efectul principal al acțiunilor lor e o normalizare o obiectificării și dezumanizării femeilor ce le transformă pe toate în victime, cu timpul.
Și acum, pentru că substack e doar un fel de onlyfans pentru ce-i care vor să-și afișeze contracost cele mai intime concepții și păreri, urmează o bucată de text în care mă descopăr complet și scriu despre forma mea preferată de autosatisfacere.