Diferențele dintre noi

despre cum suntem definiți de chestiile care îi definesc pe ceilalți

Oamenii s-au definit întotdeauna în opoziție cu ceilalți. În zorii umanității, în bezna matinală a evoluției noastre, când era încă prea devreme ca cineva să se apuce serios de muncă, toți oamenii erau culegători. Mâncau ce le venea la mână. Apoi, unii au vrut să fie mai speciali și s-au apucat de vânătoare.

Vânătoarea e tot un fel de cules, dar un fel de cules în care mâncarea opune rezistență și fuge mâncând pământul. Întreaga natură e o mare mâncătorie.

Mai târziu, unii oameni au vrut să fie și mai cu moț, așa că au inventat culturile de cereale și și-au spus agricultori, ca să arate că sunt diferiți de vânătorii ăia sălbatici.

Oamenii au inventat furculița ca să fie diferiți de cei care mâncau cu mâna. Apoi, alți oameni au inventat bețișoarele, ca să arate că ei nu sunt ca cei cu furculițele, care împung violent mâncarea și bagă energii negative în ea.

Alții au venit cu tacâmuri de plastic, ca să arate că ei sunt prea ocupați ca să mai piardă timp cu spălatul, cum fac ceilalți. Alții au venit cu tacâmuri de lemn, că ei nu vor să polueze, ca ceilalți.

Și așa mai departe.

Culturile s-au coagulat în structuri de rezistență. Noi suntem tot ceea ce nu sunt ceilalți, pentru că noi mâncăm porc, nu ca ei, care mănâncă oaie. Sau câini. Sau pește fermentat. Sau doar legume și fructe.

Veganii sunt acei oameni care nu mănâncă animale sau produse din animale. Întreaga umanitate e împărțită în diverse grupuri de vegani culturali. Ei nu se uită la filme cu înjurături. Ei nu ascultă manele. Ei nu.

Everything I’m not made me everything I am. - Kanye West

La nivel material, e cumva logic ca identitatea ta să fie determinată de o sumă de lipsuri. E mai ciudat că se întâmplă și la nivel cultural, căci acolo lipsurile sunt intenționate. Ca să pervertesc o zicală modernă, aș putea spune că nu ești ceea ce mănânci; ești ceea ce nu mănânci.

Ducând mai departe aceste idei derivate din ce-am citit recent în Zorii tuturor lucrurilor, o carte despre miturile pe care le întreținem despre perioada preistorică, mă gândesc că această definire prin opoziție se poate folosi și între sexe.

Femeile nu vor cunoaște niciodată plăcerea nebună și libertatea absolută de a-și pișa numele în zăpadă. Într-un fel, ele pot fi definite de incapacitatea de a urina din mers, din copaci, de pe poduri, de pe bloc, de pe stânci sau pentru a stinge un foc micuț. Paradoxal, le lipsește această înclinație a urinatului ca statement.

În mod similar, bărbații nu vor cunoaște niciodată senzația delirantă a conceperii unei ființe vii din greșeală. Nu vor ști niciodată cum e să produci neintenționat un om, doar pentru că n-ai fost atentă într-o seară în care ai băut prea mult prosecco.

“Tu nu ești ca toate celelalte” - replică auzită de toate celelalte

E foarte uman să te definești în funcție de tot ce nu ești. De aceea cred că ar fi mai util un CV în care enumeri tot ce nu știi să faci. Eu nu știu să lucrez în Excel. Nu știu să conduc. Nu știu ce s-a întâmplat, că n-am mai pățit niciodată asta. Nu știu de unde să fac rost de pastile de-alea. Nu știu cum să închei textul ăsta.