E tot mai greu să lucrez eu pentru mine

De la 1 august, Guvernul a mărit TVA cu 2% și asta înseamnă că toate lucrurile s-au scumpit cu vreo 5%. Pentru că e mai ușor de rotunjit așa, cu 5%, dar și pentru că scumpirile funcționează în stilul unui bulgăre de zăpadă - sunt lansate de niște băieți răi și te lovesc în cap când ți-e lumea mai dragă.

În calitate de angajat, asta mă pune în poziția delicată de a-i cere șefului meu o mărire de salariu de cel puțin 10%. Ca să includem de pe acum și următoarea rotunjire de taxe. Să nu facem două drumuri la contabilă.

Problema principală în situația asta e că șeful meu sunt tot eu.

Factory Worker - Museum Boijmans Van Beuningen

Lucrez la firma mea, ceea ce înseamnă că trebuie să plătesc taxe la stat ca să-mi dea voie să lucrez eu pentru mine.

E ca atunci când trebuie să-i fac un cadou soției ca să-mi dea voie să plec un weekend cu băieții, dar în sens opus: trebuie să-i fac un cadou lunar statului ca să-mi dea voie să muncesc toată săptămâna, în fiecare săptămână și uneori și-n weekend, la firma mea.

Eu știu că domnia și prostia se plătesc, dar nu știu care din cele două se aplică în situația asta. În fine.

Ca angajat, aș vrea ca patronul să-mi ofere mai multe beneficii pentru munca pe care o prestez pentru el. Aș vrea să aprecieze și să sărbătorească faptul că mi-am dedicat 11 ani din viață pentru a-i crește firma și faima. Aș vrea să recunoască faptul că merit un salariu mult mai consistent și un mic spor de vechime pe deasupra, dacă nu chiar și un bonus de muncă în condiții de cringe. Că nu-i ușor să ai 40 de ani și să spui oamenilor că jobul tău e “glume“.

Ca patron, aș vrea ca angajatul să se vâre-n mă-sa cu tot cu pretențiile lui absurde. Să spună mersi că-i ofer un salariu stabil, chiar dacă e stabilizat undeva în zona 50 de lei peste salariul minim. Și să pupe mâna care-l lasă să lucreze de acasă, stând la umbră la el în curte cu o mână pe laptop, una pe câine și una pe coaie. Uite că și eu știu să scriu glume tâmpite. Și să recunoască (atât în fața mea, cât și în fața lui, care e aceeași) că atât merită pentru munca lui, care nici nu e scalabilă, nici nu poate fi francizată.

Deci, da.

Mi-e foarte greu să cer o mărire de salariu. Pentru că în mine sunt doi lupi, dar unul e angajatul celuilalt și dinamica puterii e super destabilizată.

Și dacă așa e acum, mi-e și frică să mă gândesc ce-o fi de la 1 ianuarie, când crește impozitul pe dividende.

Eu-patronului mi se rupe inima că va trebui să plătesc cu 60% mai mult¹ pentru a putea să cheltui eu banii mei.

Eu-angajatului mi se rupe punct².³

1. am ales cel mai dramatic mod de a spune că impozitul crește de la 10% la 16%, pentru că așa fac patronii, manipulează cifrele în favoarea lor

2. am ales să scriu “punct”, în loc de “pula“, deși ar fi fost mult mai potrivit să termin textul într-un cuvânt puternic. în schimb, am terminat textul punând punct cu cuvântul “punct“, ceea ce mi se pare la fel de potrivit, ba chiar foarte finuț.

3. din moment ce asta e partea pe care oamenii o citesc ultima, mai e valabil faptul că am pus punct cu cuvântul “punct“?