Există ceva mai rău decât o invazie extraterestră
ierbosofii extra terestre despre întâlniri cu străini
Sateliții care caută semne de viață inteligentă prin Univers sunt un fel de Tinder pentru întâlniri de gradul trei. Tocmai de asta, nu cred că sunt o idee bună.
Comunitatea științifică și-a exprimat îngrijorarea în privința căutării active a civilizațiilor extraterestre. Chiar și Stephen Hawking a spus ceva în direcția asta, pe vocea aia suavă a lui. Vizitatorii spațiali ar putea să transforme Pământul într-o colonie, iar pe noi, în sclavii lor. Să se transforme din musafiri în stăpâni. Așadar, să nu dăm prea tare muzica, să nu ne audă vreun vecin de galaxie căruia nu-i plac manelele.
Raționamentul se bazează pe un precedent istoric: colonialismul. De fiecare dată când oamenii au descoperit un loc nou (adică locuit de alții, dar nou pentru ei), au furat toate resursele și i-au cam exploatat/exterminat pe localnici.
Sunt oameni care se tem de acest scenariu și văd deja Muzee de Istorie Terrană pe alte planete. Mai văd și semeni de-ai lor zăcând abătuți prin diverse grădini xenozoologice, lângă semne pe care scrie “nu hrăniți pământenii“.
Problema e că încercăm să anticipăm acțiunile extratereștrilor dintr-o perspectivă pur umană. Ceea ce e corect. Oameni fiind, nici nu putem altfel. Asta ar putea fi una din principalele breșe din gândirea celor ce ne sfătuiesc să nu zgândărim antena de telecomunicații prin stupul de alieni.
Fiind ființe complet diferite de noi, extratereștrii ar putea procesa lucrurile complet diferit. Poate că n-o să vrea nici să ne anihileze, nici să ne fure zăcămintele de aur, nici să ne violeze femeile, nici să ne facă forme geometrice în holde. Poate vor vrea să ne educe sau să ne implice într-o schemă piramidală, prin care să ne îmbogățim numai dacă reușim să vindem produse de slăbit altor zece civilizații. Cine știe?
Pe mine alt aspect mă tulbură și mă face să scriu mailuri străinilor de pe internet. Și e legat de intențiile posibililor vizitatori extratereștri. Nu mi-e frică de o anihilare completă, că probabil s-ar întâmpla rapid, ca în scena aia în care Vader transformă în praf cosmic planeta Alderaan. Nu mi-e frică nici de sclavie, că faza asta ar putea avea efectul de a uni popoarele globului într-un scop comun și ar genera multe povești din care să se facă filme de Oscar.
Dar mi-e frică de posibilitatea ca extratereștrii să nu ne placă. Să vină cale de mii și milioane de parseci și, după ce ne-au văzut, să ajungă concluzia că suntem neinteresanți și să se întoarcă în colțul lor de galaxie spiralată. Să ne lase cu buza umflată, gândindu-ne la ce am greșit. Să ne frământăm din cauza asta și să le trimitem noaptea sms-uri de împăcare, spunând că ne pare rău și că promitem că ne schimbăm, numai să ne mai dea o șansă.
Pentru mine, acesta e cel mai negru scenariu. Să avem parte de o întâlnire de gradul trei la care totul merge bine, ne înțelegem perfect, bem un vin, spunem povești, râdem și stabilim să ne revedem cu prima ocazie, pentru ca apoi să ni se refuze fără motiv o a doua întâlnire de grad trei.
Deci mai bine să nu ne viziteze extratereștrii, că nu cred că am putea gestiona elegant un refuz. Ne e mai bine așa singuri, că ne-am obișnuit așa și avem tabieturile noastre și nu vrem să ne schimbăm doar pentru ei.
Să stea la ei acasă și să nu ne mai survoleze cerurile cu OZN*-urile lor.
—