Feluri în care viitorul va fi diferit

profeții de bun simț despre fumat, reclame, încărcătoare și bani

Art: Hokyoung Kim

Țigările de tutun sunt mega dăunătoare celor alergici la cancer pulmonar, astfel că, la un moment dat, când n-au mai putut plăti doctori care să declare că fumatul e mai sănătos ca un maraton caritabil, producătorii de țigări și-au rulat mânecile, și-au aprins câte un trabuc și s-au așezat în fotolii cu câte un coniac scump în mână ca să rezolve această gravă problemă.

După ce au sondat serios piața și au decis că e mai bine să le spui tu oamenilor ce vor, decât să-i întrebi, producătorii au inventat țigările electronice, care sunt la fel de toxice ca celelalte, dar au beneficiul de a lăsa în urmă și o gașcă de plastic, să sufere și planeta, nu doar plămânul.

Prin țigări electronice mă refer aici la acele stick-uri USB colorate care miros a odorizant de mașină și te fac să arăți ca un fraier care n-a învățat niciodată cum se suflă corect într-un injector de Dacie. Vaporizatoare, gen.

Predicția mea e aceasta: în viitor, țigările din plastic cu abur aromat le vor înlocui pe cele din foi, fiind mai profitabile pentru producători. Dar asta nu e schimbarea majoră pe care o întrevăd eu despicând veacul cu briciul intelectului.

Problema e în închisori, unde țigările au devenit monedă de schimb. Dacă în anii trecuți era ceva obișnuit ca un deținut să-l înjunghie pe altul în schimbul unui pachet de țigări primit de la un terț, în viitor nu va mai exista această posibilitate.

Noile dispozitive cilindrice de eliberat nicotină nu transmit ideea de înjunghiat. Pentru că nu au vibe-ul acela amenințător și sălbatic al țigărilor clasice. Și nici mirosul potrivit.

Țigările de tutun arată ca niște cuie numai bune de bătut în coșciug și miros a incendiu de pădure. Țigările electronice arată ca o jucărie de făcut baloane și miros a Pina Colada sau Fanta Madness. În schimbul unei astfel de țigări, un pușcăriaș ar putea (maxim) să-i despletească altuia codițele sau să-i fure rația de lapte vegetal.

Mulțumită companiilor de tutun, închisorile viitorului vor fi mai sigure ca niciodată.

De asemenea, capacitățile mele analitice și de sinteză a cantităților masive de metadate m-au făcut să-mi dau seama că reclamele din viitor vor fi și mai enervante decât cele de acum. Jumbo și LC Waikiki sunt doar începutul, pentru că au descoperit rețeta succesului: dacă reușești să îi captezi atenția privitorului, merge orice.

La momentul de față, cea mai prețioasă resursă e atenția umană. Reclamele se zbat să ne atragă atenția ca niște copii mici care vor să ne arate o schemă nouă pe care au învățat-o cu trota, că așa îi spun ăia mici trotinetei.

Copilul numit Televizor știe că nu mai ești atent la el atunci când ia o pauză de la Survivor ca să-ți spună ce medicament de ficat să iei după ce ai mâncat de-a-m-proasta o tonă de mâncare, asta deoarece copilul numit Telefon îți arată niște poze din vacanța unei colege de lucru. Din acest motiv, va încerca să facă ceva spectaculos de tâmpit ca să te uiți la el. Și atunci copilul numit Televizor va fi super enervant, pentru că doar asta mai funcționează. Suntem atât de blazați și amorțiți încât avem nevoie de stimuli din ce în ce mai agresivi.

Așadar, eu postulez că virgulă campaniile publicitare ale viitorului vor conține atât influenceri care te înjură direct, cât și oameni simpli care cântă urât o piesă pe care o iubeai în adolescență. Asta pentru că cercetătorii au descoperit că muzica pe care o iubeai în adolescență îți definește gusturile tot restul vieții. Engagement prin enragement, dacă mi-e permis un joc de cuvinte bilingv.

În cadrul activărilor OOH (out of house), marketerii te vor aborda prin supermarketuri și ți se vor urina pe picior, doar ca să poți testa mai apoi un detergent nou și să vezi cât de bine scoate petele și mirosurile neplăcute. Pentru un reach și mai mare, marketerii vor mânca asparagus înainte de a-ți pișa pantalonii.

În viitor, toate dispozitivele vor avea un singur tip de încărcător. Asta, recunosc, e o dorință personală și nu o predicție fundamentată științific. Mi-ar plăcea mie să existe un singur tip de încărcător pentru telefon, laptop, ceas, periuță de dinți, aspirator și mașină. În caz că pierzi unul, să poți folosi un oricare altul.

În mod similar, faptul că, în viitor, fiecare om va avea cel puțin un podcast e un scenariu născut dintr-o frică viscerală.

Un mod subtil prin care viitorul va fi diferit este următorul: lumea va spune în continuare milion la suta de lei, dar nimeni nu va mai ține minte de unde a pornit chestia asta.

Au trecut 17 ani de la momentul în care moneda românească s-a dezbrăcat de niște zerouri inutile. Milionul a devenit atunci sută. Nostalgia fiind puternică și milion sunând mult mai valoros decât sută, tranziția la noua denumire s-a făcut incomplet.

Tradițiile se perpetuează chiar dacă cei care le adoptă nu le cunosc întru totul originea și scopul. Vopsești niște ouă, împodobești un brad și spui milion la sută pentru că așa face toată lumea. E mai ușor să te lași dus de curent decât să înoți împotriva lui, așa cum e mai ușor să taci decât să le explici oamenilor că e greșit să spui RON, în loc de LEU, pentru că e ca și cum ai spune USD în loc de DOLAR.

Dacă spui acum RON leului, înseamnă că înainte de 2005 îi spuneai ROL? Nu. Deci nu-i mai spune RON! E leu! În fine.

În viitor, salariile se vor calcula (informal) în milioane. Chiar și în eventualitatea în care țara va trece la Euro. Sunt sigur că se va întâmpla asta exact așa cum sunt sigur că fiecare gospodărie va avea în continuare o pungă cu pungi.