Generația cu sufletul la gât

ierbosofii fotbalistice

Naționala actuală de fotbal a făcut ceva ce n-a mai reușit niciuna până acum: m-a scos la bere în oraș de trei ori în două săptămâni. Nici generația de aur n-a avut așa o performanță. Pe vremea aia, eram prea mic să îmi placă berea.

Aseară, în timpul meciului cu Olanda, am ajuns la câteva concluzii și acum, dimineață, în timp ce jur că nu mai beau niciodată atâtea beri negre una după alta, adică două, pasez concluziile mai departe.

La partea aia din imn cu “acum ori niciodată“, răspunsul corect e “niciodată“.

România are o echipă omogenă, în sensul că jucătorii seamănă foarte mult între ei. Jumătate au cioc și mustăcioară identice. Pe mulți îi mai și cheamă la fel.

Toată lumea a susținut că am jucat împotriva “portocalei mecanice”, dar mie mi s-a părut că am jucat împotriva “portocalei electrice”, la ce accelerări au avut jucătorii lor.

Ianis Hagi a confirmat încă o dată pentru toți bărbații: dacă pui căciuliță, nu mai simți la fel jocul.

Greu de estimat cine ne-a chinuit mai rău, olandezii la fotbal sau “Moara cu noroc“ la Bacalaureat.

O treime din farmecul meciului l-au dat comentatorii. Ziceau la un moment dat că olandezii au echipă mai bună pentru că au un fond genetic mai variat din care să aleagă, echipa lor având influențe africane și caraibiene. Ceea ce vom putea avea și noi peste o generație sau două, după ce integrăm toți nepalezii care au venit să lucreze la noi. Să vezi atunci ce de victorii o să ne livreze naționala.

Iubesc momentele în care comentatorii ignoră complet jocul de pe teren și aleg să exploreze arborele genealogic al vreunui jucător. Chiar nu știam că olandezul Wan der Wykjelghs are un bunic jumate chinez din partea tatălui care a trăit puțin în Honduras și s-a îndrăgostit acolo de o localnică pe care a dus-o cu el în Țările de Jos când s-a angajat acolo ca lucrător pe un șantier naval.

Până la urmă, românul care a alergat cel mai bine pe teren a fost copilul ăsta cu steagul desenat greșit pe el.

---

Superbet are o reclamă superfaină cu unii dintre fotbaliștii generației de aur. Stelea e portar la corporație, Hagi e căpitan pe avion, Răducioiu arată bine și Ilie Dumitrescu răspunde la telefon în engleză. Perfecțiune.

Sper ca în viitor să aibă una similară și cu fotbaliștii care au jucat la acest campionat. Cu Rațiu vopsit albastru, Niță apărând (aproape) tot și Drăgușin aranjându-și codița după fiecare intervenție cu capul.

Dar până atunci vreau una și cu jucătorii naționalei intermediare, cea care a fost între aur și suflet. Un spot publicitar în care Marica apare în prosop, Gabi Tamaș sparge un geam, Mutu iese dintr-o baie frecându-și nasul și Alibec încearcă să scape de câteva kilograme.

---

Singurul meu regret e că nu există un campionat european de bășcălie, că acolo am ajunge cel puțin în semi-finale, dacă nu ne-ar sabota arbitrii.

Al doilea regret sunt alea cinșpe minute de joc bunicel de la începutul partidei. Dacă nu erau alea, digeram mai ușor înfrângerea.