Postare livrată special abonaților premium pe la începutul anului, disponibilă acum și abonaților non-premium.
Moartea unui om e o tragedie; moartea unui milion de oameni e o statistică. Așa spune un citat care i-a fost atribuit în mod eronat lui Stalin. Deprimant de similar, săptămâna asta s-a vorbit mai mult despre o palmă decât despre un război.
asta pentru că o palmă dată la nervi e mai ușor de înțeles decât un război pornit aiurea
Palma încasată de comediantul Chris Rock de la Will Smith pentru o glumă mediocră mi-a adus aminte de palma pe care am luat-o eu pentru o glumă la fel de mediocră.
Nu o să dezbat palma de la Oscaruri, dar voi spune câteva chestii despre palma pe care am primit-o eu la Balul Bobocilor organizat de Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” din Petroșani în toamna lui 2003.
dacă nu era Will Smith incredibil de prost, poate uitam complet de faza asta, deci iată că violența poate avea și efecte pozitive
Eram unul dintre cei patru prezentatori ai Balului. Cred că era primul an în care prezentatorii nu au fost aleși dintre copiii cool, ci dintre tocilari. La preselecția pentru alegerea unui prezentator, eu eram cel mai fraier dintre băieți și asta mi s-a părut atât de amuzant încât am citit textul în batjocură.
cred că de aia m-au ales, că am fost amuzant. de fapt, eu eram doar amuzat și ei probabil au citit greșit situația
Am avut diverse glumițe pe parcursul show-ului, am avut un moment amuzant cu colegul de scenă în care am citit o baladă despre profesori (creație originală, inspirată de baladele parodiate de Vacanța Mare) și am avut un moment de glorie absolută în care am sabotat momentul artistic al unei colege de liceu.
Tipa avea voce bună și avea un moment special în show. Cânta foarte bine Bring me to life, de Evanescence. Știam dinainte că va interpreta doar vocea feminină din piesă, așa că m-am pregătit pe ascuns să-i completez momentul.
M-am îmbrăcat în haine negre, mi-am pus un colier cu țepi la gât și am încercat să fiu cât mai punk posibil. În momentul în care piesa a trecut de la partea ei (cântată live) la partea masculină (redată de pe un CD cu mp3-uri descărcate de pe DC++), eu am ieșit pe scenă și am început să fac cel mai exagerat playback. M-am strâmbat, m-am aruncat pe jos, m-am învârtit pe scenă și, în esență, i-am umbrit talentul muzical cu farsa mea tâmpită.
Publicul a fost în delir și eu m-am simțit destul de mândru de mine. Eram mândru de mine chiar și când tipa a venit la mine în lacrimi, mi-a ars o palmă și mi-a spus că o să aflu eu cine e ea în orașul acesta.
spoiler alert: n-am aflat. dar nu asta contează
Diferența dintre mine și Chris Rock e că eu am meritat palma aia. Și asta e singura diferență dintre mine și Chris Rock. Singura! Taci din gură!
I-am stricat fetei momentul, ca un asshole. Publicul ar fi râs la fel de bine și dacă tipa ar fi știut despre contribuția mea. Am fi putut plănui schema împreună. Nu era nevoie să-i fac o supriză atât de urâtă în timpul prestației. Pentru că nu te bagi peste artist în timpul unui show live. Nu improvizezi într-un show regizat atât de minuțios precum Balul Bobocilor. Și în nici un caz nu lovești un om pentru o glumă cu care nu ești de acord.
Tipa căreia i-am stricat momentul a așteptat să cadă cortina până să-mi dea o palmă. O adolescentă care se afla în cel mai teribil moment al vieții ei de licean a avut mai multă prezență de spirit și mai mult autocontrol decât un bărbat de 50 de ani, actor profesionist, deci expert în controlat reacții și gesturi, care a auzit o glumă slăbuță despre nevastă-sa.
un Bal al Bobocilor din 2003 a dat dovadă de mai mult bun simț decât Premiile Oscar din 2022
Dar violența nu e niciodată răspunsul, că eu n-am învățat nimic din palma aia. Mi-am dat seama că am fost un asshole doar acum, când știu cum e să fii pe scenă și să-ți fută cineva feng-shui-ul.