Hai, fiecare la podcastul lui!
Ziceam eu cuiva, undeva, cândva că vechiul “fiecare la scara lui“ ar trebui adaptat vremurilor internautice pe care le trăim cu ochii căscați și dinții scrâșniți și transformat într-un frumos și motivațional “fiecare la podcastul lui“.
Nu pentru că fiecare dintre noi are ceva bun de zis.
Nu pentru că fiecare dintre noi are o poveste de viață care merită ascultată.
Nu pentru entertainment, nu pentru înțelepciune, nu pentru bani.
Ci pentru că așa ies la iveală toți tâmpiții care trebuie evitați. Cel puțin așa am observat eu că se întâmplă în ultima vreme.
Călin Georgescu a spus cele mai mari inepții în podcasturi și așa a devenit celebru și în afara bulei de oameni ușor manipulabili care a fost creată pe rețelele de socializare de către interese străine. PNL, austrieci, Trump, ruși, nici nu mai contează care. Nu contează pentru argumentul meu, dar, evident, contează pentru democrație.
Mihai Trăistariu, fost cântăreț și muncitor sexual virtual în vârstă de aproape 50 de ani, și-a dat panarama pe față tot într-un podcast, vorbind despre relațiile lui dubioase cu studente cărora le dădea bani de navetă.
Răzvan Vasile, un tip care dă lecții de parenting în doze tiktokuibile justifică într-un podcast abuzul copiilor spunând că abuzul ajută copilul să evadeze de abuz. O chestie greșită pe atât de multe planuri încât nici nu știu de unde să încep. E ca și cum ai spune că e bine că există hoți pentru că hoții te învață să te ferești de hoți. Asta în timp ce cărțile de specialitate spun că abuzul nu face decât să te condiționeze să accepți mai mult abuz.
Deci, da.
Podcasturile sunt mai importante ca niciodată, pentru că doar lăsându-i pe oamenii să vorbească liber, într-un mediu confortabil, cu o gazdă binevoitoare și maleabilă, doar așa putem descoperi ce concepții greșite le viermuiesc prin creier.
Pentru o țară mai sănătoasă - și efectiv nu-mi vine să cred că am ajuns să susțin asta - e nevoie de și mai multe podcasturi.
Și susțin asta în cunoștință de cauză, în calitate de om care a vorbit prostii incomensurabile în sute de podcasturi. Diferența dintre mine și băieții de mai sus e că nu doresc să fiu luat în serios decât pe partea de comedie. Unde probabil greșesc și eu, dar o gașcă de glume slabe n-a omorât niciodată pe nimeni, indiferent de ce ați auzit vorbindu-se despre filmul lui Bendeac.
Problema nu e ca nu sunt destule podcasturi / problema e ca tot aceeasi oameni se uita la toate …
Ma cert cu tata de la primul tur de alegeri si tot incerc sa il fac sa iasa din RealitateaTV si balariile lui . Ii dau linkuri de podcasturi pe diferite subiecte dar nici cum nu reusesc sa ii fac un obicei nou .
Acum inteleg ca articolul era gandit putin funny si eu m-am dus prea departe cu subiectul meu , dar , la radacina se leaga .
Cum facem oamenii sa aleaga podcasturile bune in loc sa facem mai multe podcasturi ?
Eu uneori ma simt coplesit , ca vreau sa evadez o saptamana si ma joc pe PS , dar cand ajung inapoi pe youtube nu mai pot face fata . Am de recuperat de la toata lumea :))
Noroc si sanatate la toata lumea … era fain sa fi avut mai multe urechi si fiecare sa fie atenta la altceva :))
Mergea un link catre un podcast cu tine!
Mie mi-au placut glumele din filmul lui Bendeac, stil "Baieti de oras", nu înțeleg de ce si-a luat atâta hate