Încă unul care s-a dus în vacanță pe banii mei
De mai bine de-o săptămână, președintele României, Klaus Werner Iohannis, e în misiune diplomatică în Africa. Mă simt nevoit să-i pomenesc numele întreg, nu doar funcția, pentru că omul e atât de absent din postul lui încât e posibil ca mulți dintre voi să-l fi uitat.
Iohannis s-a dus în Africa în interesul țării, pentru a îngroșa relațiile de prietenie și afaceri ale României cu Kenya, Tanzania, Cabo Verde și Senegal, țări care, de-a lungul istoriei, ne-au dat, în mare parte, ignore.
Vizita președintelui e la fel de justificată ca majoritatea cumpărăturilor făcute de Black Friday. S-a dus pentru că e mai ieftin pentru el să ia acum avioane private cu cost secretizat, decât la anul, când n-o să mai fie președinte.
Partea impresionantă la Iohannis e că s-a mișcat mai iute decât majoritatea românilor, care se duc în vacanță abia săptămâna viitoare. Se știe că cel mai bun mod de a sărbători ziua națională e plecând din țară câteva zile.
După acest safari slab mascat, e obligatoriu să-l includ pe domnul președinte pe lista celor care s-au dus în vacanță pe banii mei. Lista arată în felul următor:
un băiat pe nume Cristi
câinele Dobby
Klaus Iohannis și gazela de nevastă-sa
Un băiat pe nume Cristi s-a dus în city-break în timp ce-mi era dator cu cinci sute de euro. Înainte să plece, m-a vizitat și mi-a povestit entuziasmat despre toate chestiile pe care urma să le facă și despre locurile pe care urma să le viziteze. Și nici măcar o dată nu l-am întrebat dacă îl jenează că face asta pe banii mei. Adică pe banii pe care ar fi trebuit să mi-i dea înapoi mie, în loc să-i dea pe vacanțe.
Câinele Dobby merge în vacanțe la pensiuni de câini de fiecare dată când merg și eu undeva în concediu. O face pe banii mei pentru că nu are încă banii lui și pentru că e responsabilitatea mea să am grijă de el, că doar eu l-am ales să-mi fie animal de companie. Și apropo de ales.
Klaus “Pârtie” Iohannis merge în vacanțe deghizate în vizite de serviciu pe banii contribuabililor, deci și pe banii mei. Nu-s foarte supărat, că și eu mi-am cumpărat benzi desenate pe firmă decontându-le ca materiale de cercetare pentru scenarii. Deci știu cum e să fentezi bugetul de stat. Dar frecvența vacanțelor lui începe să fie agasantă.
Să viziteze, dar să și facă ceva. (proverb românesc)
Înțeleg nevoia de vacanță în condițiile în care te-ai zdrobit cu munca și îți gâfâie sufletul de osteneală. Dacă Iohannis ar fi fost la fel de activ în politică și în viața publică precum Șoșoacă sau Simion, jur că l-aș fi ajutat personal să-și împacheteze costumul de baie și să plece în Zanzibar.
Dar să-ți iei o pauză de la nefăcut nimic e pură nesimțire.
Pe de altă parte, e foarte românesc să începi ziua de lucru cu o pauză de cafea sau, în mod similar, să-ți folosești mandatul de președinte pentru a-ți plimba fundul prin lume.
Iohannis e clasicul părinte plecat în străinătate, atât că el nu e plecat la lucru, ci la distracție, iar copilul lui e întreaga țară. E foarte reprezentativ pentru poporul pe care-l neglijează. Dacă o zână ar vrea să dea viață acelei poze celebre în care un Dorel sapă o groapă în timp ce șapte colegi se uită la el, probabil că i-ar țâșni din vârful baghetei un Iohannis în salopetă.
Care-i soluția?
Președintele e un om pe care-l alegi crezând că primești ceva în schimbul votului tău. Primești un luptător care se zbate pentru țara ta și pentru interesele tale.
Mai nou, în schimbul votului primești un entertainer care face scandal distractiv, că de asta au pus argentinienii președinte un tip care e consiliat de clona câinelui său și care agită drujbe în public ca să ilustreze cât mai dramatic noțiunea abstractă a tăierilor de costuri.
Ideea e că primești ceva în schimb.
Ioha își ignoră atribuțiile neoficiale de reprezentat ideologic al celor ce l-am ales. Nu face nimic pentru noi. Nu face politică. Nu face scandal. Nu face nimic distractiv. Și ar putea să facă ceva. Ar trebui să facă ceva.
Din moment ce e plecat în vacanțe mai tot timpul, e mai greu pentru el. Dar nu imposibil. Sugestia mea: suveniruri. Să ne aducă fiecăruia câte ceva din vacanțele lui. O ciocolățică. Un magnet de frigider. O sticlă de ceva. Orice. Chiar și un pulometru.
Așa e corect într-o democrație, să primești ceva în schimbul votului tău. Dar numai după ce l-ai ales pe om, nu înainte, că altfel se consideră mită electorală.
TANNA e o aplicație pe care se licitează (și donează) cărți, doar cărți și nimic în afară de cărți. Cărțile sunt chestiile alea pe care le citești ca să mergi în vacanță doar cu capul.
Dacă îți plac și ție vacanțele imaginare, poți găsi aplicația pe Google Play și pe App Store.
"E foarte reprezentativ pentru poporul pe care-l neglijează" - exact, la asa tara, asa presedinte.
E un buget acolo, banii aia trebuie cheltuiti pana la sfarsitul anului, altfel e pacat de ei :))
Da, dar acum Senegal & co or să ne dea cu "Seen".. Și nu te mai plânge atâta, că la câți bani se fac din comedie nu-i iau ajuns nici măcar de o cafea in Kenya..