Ioan Vodă cel Cringe

prima parte din cronica exagerat sinceră și obiectivă a ciudatului domnitor

Primele izvoare istorice care atestă cringe-ul absolut ce a ajuns să definească viața, relațiile și domnia lui Ioan de Stingherin datează chiar dinaintea nașterii acestuia.

Cronicarul Grigore Timpan scrie în Descriptio Awkwardiae că, începând cu a cincea lună de sarcină, mama lui Ioan Vodă obișnuia să-și cheme prietenele la castel pentru a le pune cu mâinile pe burta ei, ca să simtă și ele cât de puternic lovește viitorul moștenitor.

Aceste așa-zise prietene erau, de fapt, soțiile și, în unele cazuri, țiitoarele celor mai avuți boieri din ținut, boieri pe care voievodul îi voia aproape și în toane bune pentru a se putea baza pe galbenii și pe soldații lor, în caz că doamne ferește.

Când venea momentul cel mare, în care ar fi trebuit să impresioneze oaspetele cu forța picioarelor sale, pruncul voievodal nenăscut înlemnea ca o stană de piatră, chestie greșită atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere al metaforei.

Atunci, mama lui se jena teribil și jura pe o Biblie din care nu înțelegea nimic că în urmă cu doar câteva minute băiatul fusese la fel de activ ca un bordel la întoarcerea armatei din campanie.

Replica asta pica greu unora dintre invitate, care acolo își făcuseră ucenicia.

Suita de prietene boierești o credea pe cuvânt pe Doamnă când aceasta lăuda vigoarea evazivă a fătului nefătat, dar ei tot i se părea super cringe întreaga situație și învinovățea bebelușul pentru rușinea resimțită, oricât de nejustificată ar fi fost aceasta.

Cringe-ul prenatal s-a tradus într-unul complet natal în momentul nașterii lui Ionuț, căci așa s-a numit în copilărie cel ce avea să devină domnitorul cu cel mai ciudat vibe din istoria țării.

Băiatul s-a născut prematur.

Întrucât iatacul voievodal nu fusese amenajat încă, meșterii cei buni fiind plecați în alte voievodate, Ionuț a fost nevoit să doarmă circa două luni în patul părinților.

Această necesitate a generat enorm de mult cringe, așa cum generează inevitabil orice timp petrecut în compania părinților. Dar nu prezența genitorilor era motorul principal al cringe-ului, ci faptul că Ionuț era nedezlipit de doica lui, care trebuia să doarmă și ea în patul domnesc.