Ioan Vodă cel Cringe

prima parte din cronica exagerat sinceră și obiectivă a ciudatului domnitor

Primele izvoare istorice care atestă cringe-ul absolut ce a ajuns să definească viața, relațiile și domnia lui Ioan de Stingherin datează chiar dinaintea nașterii acestuia.

Cronicarul Grigore Timpan scrie în Descriptio Awkwardiae că, începând cu a cincea lună de sarcină, mama lui Ioan Vodă obișnuia să-și cheme prietenele la castel pentru a le pune cu mâinile pe burta ei, ca să simtă și ele cât de puternic lovește viitorul moștenitor.

Aceste așa-zise prietene erau, de fapt, soțiile și, în unele cazuri, țiitoarele celor mai avuți boieri din ținut, boieri pe care voievodul îi voia aproape și în toane bune pentru a se putea baza pe galbenii și pe soldații lor, în caz că doamne ferește.

Când venea momentul cel mare, în care ar fi trebuit să impresioneze oaspetele cu forța picioarelor sale, pruncul voievodal nenăscut înlemnea ca o stană de piatră, chestie greșită atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere al metaforei.

Atunci, mama lui se jena teribil și jura pe o Biblie din care nu înțelegea nimic că în urmă cu doar câteva minute băiatul fusese la fel de activ ca un bordel la întoarcerea armatei din campanie.

Replica asta pica greu unora dintre invitate, care acolo își făcuseră ucenicia.

Suita de prietene boierești o credea pe cuvânt pe Doamnă când aceasta lăuda vigoarea evazivă a fătului nefătat, dar ei tot i se părea super cringe întreaga situație și învinovățea bebelușul pentru rușinea resimțită, oricât de nejustificată ar fi fost aceasta.

Cringe-ul prenatal s-a tradus într-unul complet natal în momentul nașterii lui Ionuț, căci așa s-a numit în copilărie cel ce avea să devină domnitorul cu cel mai ciudat vibe din istoria țării.

Băiatul s-a născut prematur.

Întrucât iatacul voievodal nu fusese amenajat încă, meșterii cei buni fiind plecați în alte voievodate, Ionuț a fost nevoit să doarmă circa două luni în patul părinților.

Această necesitate a generat enorm de mult cringe, așa cum generează inevitabil orice timp petrecut în compania părinților. Dar nu prezența genitorilor era motorul principal al cringe-ului, ci faptul că Ionuț era nedezlipit de doica lui, care trebuia să doarmă și ea în patul domnesc.

Doamna mama lui Ionuț era conștientă de felul în care domnul voievod se uita la doică și la sânii ei plini de lapte, căci doica alăpta doi copii, al ei și al voievodului, și avea un volum bustier impresionant, însă rangul domnesc o împiedica pe doamnă să spună ceva despre asta, gelozia fiind considerată atunci nu doar un păcat, ci și de prost gust.

Voievodul băgase și el de seamă că perioada în care dormise cu copilul în pat a fost una mai generoasă în erecții matinale, dar n-a făcut niciodată legătura cu prezența voluptoasă a doicii în iatacul matrimonial.

Erau vremuri în care voievodul nu era obligat să știe carte sau să fie conștient de propriile trăiri. Pentru o domnie îndelungată, ajungea să fie bun la mânuit sabia și să nu fie trădat de boieri. Eventual, să nici nu ia vreo boală gravă de la bordelul pe care jura că nu-l frecventează.

Vremurile acelea aveau să fie schimbate de micul Ionuț.

Ionuț Vodă cântând în cetate, dat cu maglavais galben pe față ca să nu-l recunoască lumea și să rămână anonim, fără să știe că-l dă de gol coroana

Lui Ionuț îi plăcea foarte mult să cânte. Insista să le cânte ceva tuturor servitorilor și vizitatorilor pe care-i întâlnea prin castel. Întrucât oamenii nu aveau curajul (și nici voie) să-l refuze, erau supuși unor momente extraordinar de cringe.

Entuziasmul muzical al băiatului nu era susținut de un talent pe măsură, motiv pentru care prestația acestuia era compusă dintr-o lălăială stridentă punctată din loc în loc cu jumătăți de versuri și fragmente de rugăciune auzite recent în timpul slujbelor.

Aplecarea lui Ionuț către slove a fost și cea care l-a motivat pe tatăl său, voievodul, să înființeze în premieră o școală. Prima zi de școală a lui Ionuț a fost, efectiv, prima zi de școală din întregul voievodat.

Părinții lui se temeau ca primul lor născut să nu fie mai prejos, mai lent sau mai nepregătit decât cei de vârsta lui și au ales - neinspirat, ar zice unii - să-l plaseze într-o clasă în care era cu doi ani (și un cap încoronat) mai mare decât toți ceilalți copii.

Această alegere a stat la baza unui munte de cringe. Ionuț era mult mai înalt decât cei din clasa lui. Fiind fiu de domnitor, stătea în prima banca. Asta însemna că cei din spatele lui nu vedeau nimic la tablă.

La orele de sport îi domina pe ceilalți băieți atât la probele de trântă, cât și la duel, ceilalți copii neavând voie să ridice armele împotriva vlăstarului voievodal.

Permisul de călărit și l-a luat cu mult înaintea celorlalți colegi. Ionuț intra în clasă și își punea mănușile de călărit pe bancă, plângându-se zgomotos de prețul fânului și de cât de tare îl dor inghinalii de atâta călărit.

Colegii habar n-aveau despre ce vorbește, căci erau departe de vârsta călăritului și departe de bogăția necesară pentru a-și permite un cal personal la vârsta de doișpe ani.

Venea un cringe călare, călare, călare. Așa cântau colegii când îl vedeau apropiindu-se de școală. Dar discret, să nu fie auziți.

Ionuț Vodă în prima de zi de școală, încercând să-și dea seama unde și-a uitat ghiozdanul

Profesorii, colegii, iobagii, pădurarii, soldații, negustorii care se aflau doar în trecere prin voievodat, toți știau că Ionuț urmează să fie voievod după moartea tatălui său. Caz clar de nepotism, deci super cringe, oricum ai privi-o.

Un cringe amplificat și de faptul că Ionuț susținea că nu știe ce vrea să se facă atunci când o să fie mare. Uneori spunea că vrea să ia calea bisericii, căci preoții se bucurau de un mare respect pe vremea aceea, nu ca acum. Alteori spunea că ar prefera o viață aventuroasă, în care să descopere teritorii noi și să le boteze după numele lui. Dar i se părea cumva ciudat ca un continent sau o țară să poarte numele de “Ionuția”, așa că n-a mai plecat niciunde.

O singură dată a spus că vrea să fie haiduc, să ia de la bogați și să dea la săraci, dar s-a potolit rapid când și-a dat seama ce anume implică asta.

Dar cringe-ul abia încolțise în viața lui Ionuț.

Avea să înflorească pe deplin doar după căsătoria sa aranjată, care știm cu toții cât poate fi cringe în condițiile în care e motivată strategic de nevoia de alianțe politice și n-are nimic de-a face cu dragostea. Plus că e mega ciudat să-ți aleagă părinții partenerul sexual cu care să te împreunezi pentru tot restul vieții.

---

Explicație

Mi-a apărut undeva pe internet, nu mai știu unde anume, numele lui Ioan Vodă cel Cumplit. Și m-am gândit că omul trebuie să fi făcut niște chestii cu adevărat cumplite ca să primească numele ăsta. Sau poate că și-a dat numele singur, ca Nelson Mondialul (o vedetă locală).

Apoi m-am gândit la numele deosebit de descriptive ale domnitorilor de demult. Radu cel Frumos. Mihnea cel Rău. Alexandru cel Bun.

Apoi, m-am gândit la nume asemănătoare, dar adaptate zilelor noastre. David cel Alergic. Iancu cel Introvert. Ioan Vodă cel Cringe. După care m-am gândit la toate chestii cringe care i-ar justifica numele și mi-a ieșit povestea de mai sus.

Sper că ți-a plăcut s-o citești la fel de mult cât mi-a plăcut mie s-o scriu. Mai am idei, deci probabil că o să-i scriu și-o continuare.