Primul weekend mai călduros al anului m-a scos în curte și m-a obligat să-mi pregătesc gazonul. Obligat e un cuvânt mare, că până la urmă e vorba de aceeași obligație pe care o simți când un câine dă din coadă, sare pe tine și cerșește mângâieri. Sigur, trebuie să pui mâna să-l scormonești, dar o faci cu plăcere.
Exact așa și cu gazonul. Trebuia scormonit.
Plus că o zi cu 15 grade după câteva luni reci e ca o pijama curată și așternuturi proaspete înainte de culcare. E ca o ieșire în oraș într-un rând nou de haine. E ca atunci când dai folia jos de pe un dispozitiv nou. E ca prima pagină dintr-o carte pe care așteptai de mult să o citești. E mișto, aia zic.
Dar, așa cum se întâmplă întotdeauna, există un dar.