Lecții de viață de la un dealer de droguri

un gram de înțelepciune de la un om trecut prin multe, majoritatea cu suspendare

Drugs and Stuff - Oliver Hibert

Bossache, drogurile nu-s ieftine. Sunt primul care recunoaște asta, pen’că știu cât cer pe ele și știu cât îmi intră săptămânal pe Revolut și BT Pay cu mențiunea “cadou nuntă”.

Dacă ai bani pentru pentru droguri, ai bani și pentru un taxi, un Bolt, un Uber, un prieten care să-ți conducă mașina după ce ai băgat ceva forță în sistem, să nu treiască să te văd la știri că te-a prins poliția conducând sub influență.

Consumă responsabil, te rog eu. Fiecare consumator prins e un client în minus pentru mine. Gândește-te puțin și la binele meu înainte să-i dai cheie. Mă rog, și la binele tău, dar și la binele comun, ca să zic așa. Mai ales dacă ești persoană cunoscută.

Partea cea mai rea când ești celebru și te prinde poliția stupefiat la volan e că presa rulează rapid știrea și te prezintă populimii cu numele real, ăla plictisitor, teluric și anodin, în futere. Brusc, nu mai ești Chef Foa, ești Florin nuștiucum. Dintr-o banală neatenție, te transformi subit din Guess Who în mocanu de Laurențiu. Din divă digitală devii instant o doamnă oarecare.

Pe lângă amenda, rușinea, contractele pierdute sau pedeapsa cu suspendare pe care le implică o prindere asupra prizatului, riști să te supui unei veritabile demistificări în fața publicului. Și nu vrei asta.

Ca vedetă, ești undeva sus, într-o sferă înaltă, cu un nimb de transcendență ce-ți scaldă cu grație figura publică în lumina relevanței. Ca fraier pe care l-a prins garda spart la volan, ești doar atât. Un fraier pe care l-a prins garda spart la volan. Și ești fraier, sau fraieră, pentru că ai fost prins, sau prinsă, nu pentru că ai consumat, sau ai consumată. În fine.

E cool să consumi, dar e penal să fii prins.

Bossneagule, îți mai zic o chestie. Drogurile sunt pentru distracție. Dacă le folosești ca să te facă mai productiv, mai alert în timpul orelor de program, mai creativ înaintea unui deadline, atunci îmi pare rău s-o spun, dar le folosești greșit.

Bossultane, află că există o anume intenționalitate inerentă drogului. Ți-am rupt capul cu asta, ai? Dă-mi voie să mă explic.

În momentul consumului (sau puțin după) simți și confirmi prin fiecare fibră a ta că substanța proaspăt ingerată e făcută special pentru o trăire mai intensă a muzicii, pentru augmentarea vocabularului dansant, pentru savurarea a cinci pungi de chipsuri, pentru autocunoașterea deplină, pentru depășirea barierelor personale și pentru plutirea într-un somn adânc, fără vise. Să le folosești într-un scop ce le sfidează menirea e un sacrilegiu, o blasfemie, o mișcare de amator, o mizerie.

Nu suport să văd astfel de risipă de drog. Mă rog, n-ar trebui să mă intereseze ce faci cu materialul după ce ți-l vând, dar totuși. E dureros să-l văd tras în interes de serviciu. E dezamăgitor. E ca și cum mi-aș vedea copilul lucrând pentru ANAF.

Bossferatu' meu, împărțirea e vecină cu dumnezeirea. Așa am adaptat eu în limba română expresia “sharing is caring”. Dacă ai drog, împarte-l cu prietenii. Dacă deții, dă-le și altora. Chiar și unor străini, pentru că drogul e cel mai bun mod de a-ți face prieteni noi. Nu neapărat unii pe termen lung, dar totuși.

Nu spun asta ca să-ți consumi mai repede rezervele și să trebuiască să cumperi iar de la mine. Chiar deloc. Serios. Așa mă știi tu pe mine?

Te distrezi mai bine când nu ții totul pentru tine.

Rimează, deci trebuie să fie adevărat. E ceva ce ne apropie, ce ne leagă într-un mod profund, ce ne face să ne simțim mai conectați unul cu altul de fiecare dată când împărțim o bucată de pâine, un animal vânat împreună, un cui, un partener sexual, o sticlă de ceva bun, o seară magică de festival în care dansăm în fața scenei până la orele mari ale dimineții. Șapte. Opt. Nouă.

75% din farmecul drogului e în ilegalitatea lui.

Statistica nu-i verificată și nici nu cred că-i verificabilă. E mai mult un adevăr pe care-l simt cum vibrează în măduva oaselor și-mi provoacă valuri de fierbințeli seci și amețeală. O fi și de la chestia aia pe care am luat-o mai devreme.

În fine, ce vreau să zic e că nu-s de acord cu legalizarea drogurilor. Reglementarea lor le-ar banaliza și le-ar transforma în produse de larg consum, cum sunt sucurile. Ar ajunge drogurile să fie produse de Nestle, pline de E-uri și de zahăr. Sau să fie produse de Bayern, ca niște fucking medicamente.

Farmacia coxului, Catena. Cum ar fi?

Cum ar fi să cumperi un pai cinstit din Carrefour? Să iei speed din benzinărie, de două ori mai scump decât din supermarket? Ar fi groaznic. În concluzie, lăsați drogurile să fie ilegale. Și fiți discreți când ne întâlnim prin oraș.

---

Drogul meu preferat e cartea (P)

În ultimele zile, m-am tot jucat cu aplicația TANNA, care e un fel de OLX doar pentru cărți și fără țepari.

Un tip a dorit două din cărțile pe care le-am listat eu ca donație, dar până la urmă ne-am înțeles și i-am dat cinci. Cu el am povestit (șoptit, într-un loc fără camere de supraveghere) despre cum poți pirata cărți pentru Kindle.

De la o tipă am cumpărat cu 20 de lei o carte pe care o ocheam de mult, dar nu-mi venea să o cumpăr la preț întreg pentru că aveam deja câteva cărți începute. Cu ea n-am povestit, doar i-am dat discret niște bani la un colț de stradă, mi-am primit marfa și am mers mai departe.

Cumva, toate astea au contribuit la ideea textului de azi. Deci e adevărat ce se spune: cititul te inspiră. Dacă vrei și tu niște inspirație, găsești aplicația și pe Google Play, și pe App Store.

---

Pentru abonații plătitori am scris zilele trecute despre cum m-a afectat pe termen lung operația de apendicită din clasa a șasea. Las aici linkul și butonul de trecut la nivelul următor, în caz că… no, știi tu.

---