Luxul de a fi prost

un text din care deducem că miliardarii sunt și ei oameni ca noi, adică incredibil de proști

Miliardarii fac totul la un alt nivel, inaccesibil și inimaginabil pentru noi, săracii de rând. Chiar și atunci când se fac de căcat, o fac la o scară astronomică, la mii de parseci distanță de posibilitățile noastre modeste.

Bill Gates a fost părăsit de soție pentru că tăticul windowsului insista să fie prieten cu cel mai mare provider de pedofilie al planetei, după biserica catolică.

Mark Zuckerberg a investit zeci de miliarde de dolari într-un metavers pe care nu-l vrea absolut nimeni. Asta e de un miliard de ori mai rău decât atunci când mi-am ținut eu ziua de naștere și n-a venit nimeni. Sau poate că e exact la fel de rău. N-am de unde să știu până nu sparg și eu vo doujdă de miliarde de coco pe un proiect stupid.

Elon Musk a cumpărat cu 44 de miliarde de dolari o aplicație prin care să-și dea singur toate like-urile din lume. Acum, când aplicația lui costă cam o treime din cât a dat el pe ea, Elon Mușchi îl provoacă pe Zuck la o bătaie în stil MMA, pentru a decide odată și pentru totdeauna care dintre ei e o personificare mai bună a conceptului de cringe.

Cam asta e diferența dintre săraci și bogați: săracii aruncă banii pe lăutari, bogații îi aruncă pe programatori.

Bezos și-a exploatat angajații și i-a forțat să facă pipi în sticle de plastic doar pentru că a vrut să meargă în spațiu cu unul dintre actorii care au explorat spațiul într-unul dintre serialele despre explorat spațiu. Propoziția asta sună stupid pentru că ideea în sine e stupidă și efectiv nu aș fi putut s-o scriu altfel.

Cea mai bună glumă despre racheta lui Bezos a dat-o (cred) Seth Meyers, când a spus că “he did’t go to outer space, he went to outer sky”.

O mână de miliardari mai puțin cunoscuți se sufocă acum pe fundul oceanului pentru că au vrut să vadă Titanicul pe un ecran de televizor, exact cum l-am văzut eu pe ProTV, dar mai de-aproape, cumva. Și fără popcorn.

Vorba aia: we are not the same.

Eu m-am făcut de căcat când am fost deportat din Statele Unite. Am fotoșopat un extras bancar și am crezut că acest mic fals în acte e destul să păcălesc cel mai puternic și mai bine informat guvern de pe planetă.

Yep, am schimbat o dată pe un document ca să pară că m-am întors în țară cu un an mai devreme și am crezut că asta va convinge ambasada ălora care pot să-ți vadă spanacul dintre dinți din înaltul spațiului.

Diferența dintre mine și acești miliardari e că nimeni n-a știut despre facerea mea de căcat. Prostia mea abisală nu s-a dat la știri. Despre tâmpenia mea titanică nu s-au făcut mii de glume, meme și tiktokuri. Nici nu erau tiktokuri pe vremea aia, dar no… Averea transformă prostia privată într-una publică.

Unde voiam să ajung cu toate astea? Simplu: chiar dacă pot să fiu la fel de prost ca oricare dintre miliardarii planetei, n-o să pot niciodată să mă fac de căcat la nivelul lor. Pentru că doar banii ridicol de mulți pot să amplifice căcatul. De asta sunt atât de scumpe reclamele de la televizor.

Scriu toate astea de pe insula Poros. Apa frumos stătătoare și limpede ca cristalui a mării Egee geme de yahturi imense care costă sume pe care nici nu le-aș înțelege dacă le-aș vedea la mine în Revolut.

Azi dimineață am vizitat partea cealaltă a insulei. Am făcut băie într-un golfuleț în care se odihneau o gașcă de astfel de bărcuțe de lux. M-am scăldat în aceleași ape cu yahturarii bogați ai planetei. Atât că ei au ajuns acolo cu o mașinărie care costă cât hrana pe un an a unei țări modeste, să zicem Molodva, în timp ce eu am ajuns acolo cu o bicicletă. Și aia închiriată.

Deci care-i mai prost?

Păi… eu. Pentru că lucrez în vacanță.

Și pentru că am venit aici cu mașina, dintr-o bucată, și în alea 22 de ore de stat în scaun am avut timp să calculez că avionul ar fi fost la fel de ieftin.

Norocul meu e că n-o să afle foarte multă lume despre prostia asta. Pentru că newsletterul ăsta ajunge la vreo 3.000 de oameni. Poate puțin mai mulți, dacă dai și tu un share.