Noile măsuri fiscale obligă firmele să-i aducă o bere lui Nicolae Ciucă

Guvernul încearcă să atenueze efectele crizei economice și începe simplu, cu o bere

Pentru a scăpa de căldurile ridicole de afară, coaliția de guvernare a organizat săptămâna aceasta o ședință extraordinară într-o sală cu aer condiționat, unde să poată gândi la rece o serie de măsuri fiscale prin care să atenueze efectele devastatoare ale crizei economice mondiale.

În calitatea mea de om licențiat în economie, pot să confirm cu mâna pe portofel că virgulă criza economică mondială a ajuns la pubertate și urmează să-și înceapă cât de curând activitatea sexuală cu averile, economiile, salariile și ratele multora dintre noi.

Alimentată de războiul din Ucraina, de inflație, de incertitudinile privind coronițele acordate elevilor cu rezultate excepționale, dar și de faptul că tot mai multă lume s-a prins că piața crypto e ca orice altă piață agro-alimentară, adică plină de produse stricate ascunse în spatele celor aparent proaspete, criza economică amenință să dea peste cap viața tuturor, atât a persoanelor fizice, cât și a persoanelor psihice, ludice, ipotetice, matrice sau juridice.

Cea mai importantă măsură fiscală impusă în urma ședinței este obligativitatea tuturor firmelor care desfășoară activități economice pe teritoriul României de a îi aduce o bere rece premierului Nicolae Ciucă, pe care l-au obosit teribil eforturile neîntrerupte de a îngropa orice anchetă privind doctoratul său plagiat.

Alcoolemia berii trebuie să fie sub 5%, pentru că deși față umflată și netedă a premierului îl face să arate ca un preșcolar bețiv care nu reușește să-și aducă aminte bancul pe care trebuia să-l spună la serbare, acesta nu ține prea bine la băutură. Purtătorul de cuvânt al Guvernului a confirmat într-un mail care mi-a intrat la Spam că premierul Ciucă ține la băutură așa cum ține la strângerile de mână: mai mult decât majoritatea, dar până la un punct.

Microîntreprinderile sunt dezavantajate de această măsură, întrucât sunt obligate să-i aducă lui Ciucă o bere produsă într-o microberărie, care e mai scumpă decât cele produse de giganți precum Heineken. Acesta este un exemplu clar de impozitare invers-progresivă și e atât de originală încât nici unuia dintre miniștri nu-i vine să creadă că nu e copiată dintr-o teză de doctorat mai veche.

Noile măsuri au iscat o dezbatere spumoasă în mediul academic. Economiștii cu înclinații liberale susțin că, în condiții de inflație a temperaturilor, prima bere se bea de sete și nu se pune, astfel că firmele ar trebui să-i ducă premierului câte două beri reci, ceea ce generează un set întreg de complicații. A doua bere se poate încălzi în timp ce premierul o bea pe prima. Dacă i se duce premierului a doua bere într-o altă zi, aceasta poate fi considerată ca fiind prima bere.

Un alt neajuns este și faptul că autoritatea fiscală a statului nu este digitalizată îndeajuns pentru ca premierul să primească berile online, prin Zoom, așa cum le-au primit mulți angajați din domeniul IT în cadrul petrecerilor de firmă de la începutul pandemiei.

Campania “Ciucă, doar o bere să-i aducă” va începe imediat după publicarea unui meniu complet de băuturi în Monitorul Oficial. Atât la sticlă, cât și la draft. Atât la halbă, cât și la țap. Atât la terasă, cât și în interior.

Firmele care activează în agricultură și construcții vor avea posibilitatea de a-i oferi premierului Ciucă o bere la PET de-acela mic, de jumate, cunoscut și sub numele de bombă. Analiștii sunt sceptici, spunând că această derogare va crea haos în momentul în care presa va anunța că firmele își pot depune bombele direct la Guvern.

Principala critică adusă de firmele românești acestei măsuri este legată de ronțăieli. Experții în fiscalitate știu că berea cere covrigei, sărățele, alune sau alte ronțăieli, ca să alunece mai bine. Când se deschide supapa de bere, se deschide automat și cea de gustărele sărate. Chipsuri. Bake rolls. Salatini. De-astea.

Taxa poate fi crescută oricând. Berea datorată premierului ar putea fi suplimentată cu o porție de crănțănele. Iar toate acestea ar putea degenera în ceva mult mai periculos și mai consistent: o șaormă. Ceea ce nu-și dorește nimeni.