Nu circul e problema, ci prețul lui

După prima dezbatere prezidențială, au apărut multe reacții care au catalogat evenimentul drept “circ ieftin“.

De fiecare dată când văd această etichetare, impresia mea e că problema e cu partea de “ieftin“, nu cu partea de “circ“.

Deci teoria mea e că toată lumea vrea circ scump. Cirque de Soleil, dacă se poate.

---

La doua dezbatere prezidențială, de pe TVR, vibe-ul părea din start ceva mai prețios, așa că am început să-mi notez niște chestii în aplicația Notes, în speranța că voi putea face o distincție clară între circul ieftin și cel de lux.

Să știu ce să caut pe viitor. Să știu și să spun și altora.

Deci. Ce anume crește calitatea circului? Acrobațiile logice ale candidaților? Cascadoriile de imagine? Joaca cu focul? Coregrafia impecabilă a atacurilor sincronizate? Clowneriile? Bufoneriile?

Din start, s-a văzut că dezbaterea va fi diferită. Prima l-a avut în sală pe Garcea. A doua l-a avut pe Toni Grecu. Într-o singură zi, dezbaterea a evoluat de la Vacanța Mare, la Divertis.

George Simion, favorit în sondaje, a absentat din nou. Omul e dispus să facă orice pentru câștig politic, mai puțin politică.

Dezbaterea a început cu un rezumat profesional al fiecărui candidat, iar prezentarea CV-ului a fost de-a dreptul dăunătoare pentru unii dintre ei.

Lavinia Șandru a răspuns la prima întrebare folosindu-se de recuzită. A rupt o foaie goală. Nu știu ce era, probabil lista cu toți votanții ei.

Prima parte a emisiunii a fost relativ sterilă. Candidații răspundeau sec și pe lângă subiect la întrebări ale jurnaliștilor. Practic, a fost o simulare a unei discuții cu chatGPT.

În ciuda încercării de a se controla, s-a văzut că unii dintre candidați erau mai emotivi și mai hormonali decât ceilalți. Daniel Funeriu, de exemplu.

Cineva a primit o întrebare despre strategia națională de apărare împotriva atacurilor cibernetice. Asta în țara în care dosarele online se depun la etaj și site-urile unor instituții funcționează doar între 10:00 și 11:30.

Ponta a fost întrebat cu cine s-ar poza la un summit european. Răspunsul lui ar fi trebuit să fie: cu toți cei care n-au apucat să se pozeze cu Mikey la Disneyland.

John Ion Banu Muscel a spus că nu vede pericolul unei invazii rusești. Asta în ziua în care o dronă ruseasă a intrat în spațiul aerian al României, determinând ridicarea de la sol a patru avioane de luptă.

O jurnalistă cu accent englezesc i-a pus o întrebare lui George Simion, un candidat care nu era acolo. A primit răspuns, tot cu accent englezesc, din partea lui Daniel Funeriu, un candidat care nu era relevant.

Apropo de asta, Sebastian Popescu s-a supărat foarte tare când Nicușor Dan a spus că unele candidaturi sunt irelevante și a amenințat că pleacă din dezbatere. N-a mai făcut-o, după ce și-a dat seama că efectiv nimănui nu-i pasă ce face.

A urmat un speech feminist din partea Elenei Lasconi, această Barbie de Câmpulung. Deși femeia avea perfectă dreptate, discursul a sunat rău ieșind din gura ei. Nu știu dacă din cauza misoginismului meu internalizat, sau din cauza felului ei enervant de a fi.

Adelin Petrișor, jurnalist și corespondent de război, i-a luat deoparte pe fiecare dintre candidați pentru a face small-talk super cringe și role-playing pe apărare națională.

Victor Ponta a fost întrebat ce handicap are golf. Mă gândesc că același pe care îl are și în restul timpului: ambițiile lui n-au susținere intelectuală.

Elena Lasconi a spus că Netanyahu n-ar veni în România de frica ei. Cu așa delir, cine mai are nevoie de Călin Georgescu? Doar Simion, se pare.

John Ion Banu Muscel a spus că Rusia n-a îndrăzni să ne atace dacă fiecare dintre noi am avea o armă. Probabil pentru că n-ar mai rămâne nimeni de atacat.

Nu știu ce a răspuns Nicușor Dan la întrebarea lui Adelin Petrișor, pentru că după ce am aflat că a făcut armata, am început să-mi imaginez divizii de tunari-tocilari și n-am mai putut să fiu atent.

Seara s-a încheiat cu o bucată în care candidații și-au pus întrebări unii altora și au cerut drepturi la replică. Asta mi-a amintit iar de circ, dar de cel la care am fost eu în Venus, în copilărie, când cămilele care defilau pe acolo au tras de niște fire de curent, au produs un scurtcircuit și o parte din cort a luat foc, luminile s-au stins și toată lumea a ieșit afară în haos și panică. Deci circ scump, pentru că am plătit bilet întreg și am primit un sfert de show.

Lavinia Șandru a scos de undeva o mie de lei, bani pe care i-a folosit ca recuzită pentru a-și susține argumentul. Sau poate că doar avea la ea un teanc de cash, de care uitase. Când a întrebat cât costă viața unui copil avea o gravitate de TEDx Târnveni de eram sigur că vrea o cifră exactă, că intenționează să cumpere dacă piața e jos.

John Ion Banu Muscel și-a pus o întrebare lui însuși și a apoi vorbit două minute fără să răspundă la ea.

Victor Ponta a ars-o doar pe teme suveraniste. Încă un plagiat evident al omului.

Sebastian Popescu a pus o întrebare tuturor candidaților, deși trebuia să i-o adreseze doar unuia. Apoi s-a supărat că nu e lăsat să încalce regulile dezbaterii.

Silviu Predoiu a fost și el acolo. Discret, cum îi stă bine unui om al serviciilor.

Elena Lasconi i-a spus lui Ponta că e un “mititel tăvălit prin mai multe sosuri“, ceea ce e teribil de fals, pentru că unu: mititeii se tăvălesc printr-un singur sos și doi: nimeni nu-l înghite pe Ponta.

Nicușor Dan l-a acuzat iar pe Rechin Antonescu de cârdășie cu mafia imobiliară și acesta din urmă s-a agitat atât de tare de zici c-a mirosit un strop de sânge de la doi kilometri distanță.

---

Cam pe aici mi s-a terminat bateria telefonului și, dezbaterea electorală nefiind ceva ce pot îndura fără protecția unui alt ecran, m-am dus la culcare cu gândul că, într-un fel sau altul, tot noi, oamenii, vom plăti pentru circul ăsta.

Deci nu e nicidecum unul ieftin.

Q.E.D. - vorba unuia dintre candidați.