Nymphotainment, noul val al internetului

viitorul e acum și e generat de o inteligență artificială

Noțiunea de infotainment s-a născut în anii ‘80 și, exact ca mine, abia acum și-a atins apogeul. Combinația de informație și divertisment le face mai digerabile pe amândouă. Consumi mai ușor informația dacă e prezentată distractiv și te întinzi mai relaxat la urmărit emisiuni de divertisment dacă știi că nu o faci aiurea, ci și înveți ceva din asta. Caz clasic de win-win situation.

Cel mai bun exemplu de infotainment e emisiunea lui John Oliver, Last Week Tonight, care-și începe cel de-al zecelea sezon peste câteva zile, pe HBO. Aproximativ săptămânal, timp de jumătate de oră, comediantul prezintă situații și evenimente super serioase apelând la glume super tâmpite. Doar el și echipa lui masivă de scriitori știu cât de dificil e să menții echilibrul între serios și stupid. Dar asta e problema lor.

Problema noastră, ca societate, e alta. Accesul nerestricționat și instantaneu la divertisment, prin intermediul dispozitivelor smart, tinde să ne facă din ce în ce mai dependenți de “distracții”. Consumăm content non-stop, pentru că e mai ușor să stai pe telefon și să te uiți la TikTok-uri cu căței decât să fii singur cu gândurile tale.

Și apropo de stat pe gânduri, câți dintre noi mai stau pe wc fără să butoneze telefonul? Foarte puțini, presupun.

Statul pe telefon, sub formă de uitat la clipuri video, citit glume sau texte indignate, făcut live-uri, jucat jocuri sau ascultat podcasturi, a început ca un lux, continuă acum ca obișnuință și va deveni în curând obsesie.

Telefonul poate fi o tulburare de comportament, dacă nu știi să te comporți normal în absența lui. Nu dezbatem aici ce înseamnă “normal“.

Astfel, pe lângă entertainmentul clasic și mai noul infotainment, cred că va apărea în curând și noțiunea de nymphotainment.

Scroll obsesiv pe platforme în orice moment liber. Sau orice moment ocupat care permite multitasking-ul, chiar și unul periculos, cum ar fi condusul unei mașini. Zgomot de muzică sau podcast non-stop, ca să acopere liniștea. Ecrane colorate pe care ceva se mișcă încontinuu. Binging de seriale, chiar și la viteze de 2x (am auzit recent pe cineva spunând că așa se uită la filme, “dublate”) pentru că e mai important să consumi rapid întregul decât să-l savurezi lent.

Cantitate, nu neapărat calitate. Mult și repede, nu neapărat bun. Fast-food, în loc de slow cooking. O foame din ce în ce mai agresivă pentru “distracție”. Pe scurt: un comportament de consum nesănătos.

Termenul de nymphotainment nu-i ideal, pentru că nimfomania e un termen profund sexist. De-a lungul istoriei, a fost folosit exclusiv pentru a blama comportamentele sexuale feminine. Dacă un bărbat are un apetit sexual ridicat, e numit Don Juan, Casanova sau legenda tenisului Ilie Năstase. Dacă o femeie are un apetit sexual ridicat, e nimfomană, deci bolnavă.

Ai auzit vreodată spunându-se despre un bărbat că e “nimfoman“? Presupun că nu. Ergo: termenul e sexist și discriminatoriu.

Dar ce este într-un nume? După cum a spus și nea Shakespeare, o tulburare de comportament, chiar și purtând un alt nume, va mirosi la fel de dulce. Aici parafrazez puțin.

Internetul a ajuns la nivelul trei. Din câte? Nu știu. La primul nivel, s-a prezentat lumii. La al doilea, s-a răspândit și a ajuns pe toate dispozitivele. Acum, în epoca inteligențelor artificiale, internetul ia tot ce a învățat de la oameni și insistă să se descurce pe cont propriu, să facă artă mediocră în baza unor cuvinte (vezi mai sus și în postările anterioare câteva exemple de “artă” generată de algoritm), să facă singur muzică, să scrie cod, să răspundă la întrebări și să-i facă pe oameni și mai dependenți de el.

Dependenții de alcool nu beau coniace scumpe și nu au dezbateri despre aromele complexe ale vinurilor din lumea nouă. Chiar dimpotrivă, beau cea mai ieftină vodcă, cea mai nu-neapărat-din-fructe pălincă sau cel mai filtrabil-prin-pâine spirt. Dependenții de sex nu au aventuri cu fotomodele, ci partide pasagere cu partenerul care e cel mai aproape și cel mai disponibil.

În mod similar, presupun eu cu cunoștințele mele limitate despre dependență și despre internet, dependenții de content online nu vor tânji după conținut de calitate. Vor consuma doar conținut vechi reciclat prin algoritm.

De asta trebuie să te abonezi doar la conținut de calitate, cum sunt ierbosofiile și textele premium de aici

Eu sper să n-am dreptate. Sper ca frica de algoritm să fie ca fricile societale mai vechi: de televizor, de internet, de Virusul Mileniului. Adică o exagerare naivă.

E posibil ca inteligența artificială să facă exact ce-a făcut telefonul smart, adică să-i ajute pe unii să-și facă meseria mai bine și pe majoritatea să piardă timpul într-un mod plăcut. Și, eventual, pe câțiva copii chinezi să câștige niște bani.

Internetul se schimbă. Asta e clar. Trăind din ce în ce mai mult pe internet, o să ne schimbăm și noi. În ce? Asta rămâne de văzut. Oricum ar fi, o să fie super interesant și Netflix o să facă un serial excelent despre asta. La care o să ne uităm pe viteza 2x, să economisim timp.