O sesiune de shopping cu turbulențe

în care compar mersul la shopping cu zburatul cu avionul

La aeroport, trec prin filtrul de securitate ca un profesionist. Scot cureaua de la pantaloni și o pun în buzunarul gecii. Scot telefonul și toate celelalte mărunțișuri și le pun în celălalt buzunar al gecii. Trag fermoarul, pentru că geaca are de obicei buzunare. În locurile aglomerate din străinătate, mai multe fermoare pe buzunare e mai bine.

Pun geaca și ghiozdanul în lădița de plastic și trec prin detectorul de metale. Nu am metale, dar aparatul piuie, așa că mă văd nevoit să trec și prin detectorul de droguri, explozibili sau machiaj strident, că presupun că asta detectează discheta aia demachiantă cu care mă mângâie tipul de acolo.

Apoi, trec de duty free, stau o oră în picioare și dau 10 lei pe o apă plată. Lux.

La cumpărături, în mall, sunt la fel de eficient. Știu ce vreau și merg direct la țintă. Așa am făcut și zilele trecute. Mi-am luat pantofii fără șiret, ca să-mi fie mai ușor să probez încălțămintea pe care trebuia să mi-o cumpăr pentru nunta la care merg peste două săptămâni. Mi-am luat pantaloni cu elastic, ca să nu mă încurce cureaua când probez blugii pe care trebuie să mi-i cumpăr pentru că cealaltă pereche s-a subțiat deja între picioare.

Ajuns la mall, mi-am luat prima pereche de teniși negri pe care am probat-o și, când am ajuns la blugi, mi-am adus aminte că am eu niște pantaloni negri pe care nu i-am prea purtat și m-am hotărât că nu mai am nevoie de blugi. O să-i port pe ăia. Cinșpe minute în total, cu tot cu găsit locul de parcare.

Când merg cu iubita la cumpărături, e puțin diferit. Urmează o relatare inspirată din fapte reale și foarte recente. Atenție, s-ar putea să te afecteze emoțional!

Am mers în Polus (Vivo) la un magazin și, pentru că nu aveau pantalonii care i-au plăcut pe mărimea ei, doar unii cu o mărime mai mică, ne-am dus și la Iulius (Mall), unde același brand avea un alt magazin, care avea pe stoc pantalonii pe mărimea ei.

Avea nevoie de ținuta asta pentru o nuntă.

Ajunși la Iulius, a intrat în cabina de probă și a probat pantalonii care erau pe mărimea ei. Arătau ok, dar a vrut să vadă și unii mai pe bej, așa. Apoi, a vrut să vadă și unii de culoarea crem, deci celălalt bej, care erau puțin mai lungi și aveau și niște curele faine. Apoi a vrut să vadă fiecare pantalon în combinație cu sacoul aferent. Apoi, a vrut să vadă combinația de sacou și pantalon completată cu o cămașă subțirică. Mai întâi o cămașă de in albăstrie, apoi una albă.

După o oră de testat toate combinațiile posibile, a decis. A luat pantalonii ăia care i-au plăcut din prima, dar pe mărimea mai mică, aia pe care o aveau și în Polus. Pentru că vrea să slăbească și asta o să-i dea un imbold suplimentar.

Pentru mine, shoppingul are multe în comun cu zburatul. Ambele costă, ambele durează prea mult și de ambele mi-e frică de mă cac pe mine.

Diferența e că în avion pot să-mi pun căștile și să ascult un podcast.

LATER EDIT: Între timp, a slăbit atât de mult încât pantalonii îi sunt puțin largi. La nuntă o să poarte altceva.