O țâră de hormon al fericirii

Telefoanele mobile ne-au condiționat sistemul dopaminergic să elimine o țâră dintr-un anume hormon al fericirii de fiecare când primim o notificare. De asta ne verificăm constant aplicațiile. Pentru că fiecare piuit al telemobilului vine la pachet cu un grăunte de bucurie chimică interioară.

Grăunțele astea sunt ca pâinea pentru rațe: ne umflă, dar nu ne fac bine.

Problema nu e neapărat dependența pe care o avem cu toții de dispozitive, problema e lipsa de diferențiere a dopaminărilor. Creierul salivează la fel de abundent indiferent ce conține notificarea. Că el reacționează la notificare, nu la conținutul ei. Și nu mi se pare corect, deși înțeleg procesul.

Creierul salivează la notificare pentru că își imaginează că ți-a scris Theo Rose să te invite la un concert privat, chiar dacă e infinit mai probabil ca notificarea să fie despre Lucian Mândruță, care a mai scris o postare lungă despre cum s-a dat cu bicicleta. Dopamina e un hormon anticipației, al posibilităților infinite, a tot ceea ce ar putea fi frumos și bun și satisfăcător.

Notificarea că am făcut mie de followeri noi pe TikTok peste noapte îmi eliberează la fel de mult drog chimic interior ca un mail care îmi spune că am de plătit o factură sau un mesaj care mă anunță că sunt reduceri de preț la showul de stand-up al lui Bobonete. Și repet, asta nu e corect. Nici față de mine, nici față de Bobonete.

De asta vreau ca măcar aplicațiile de banking să aibă sunete diferite.

Telefonul meu sună la fel și dacă primesc 15 lei pe Revolut de la un prieten pentru că mi-era dator cu o bere, și dacă îmi intră salariul. Și la același piuit, creierul meu eliberează aceeași cantitate de vremelnică bucurie. Și nu-i corect, că din minimul ăla pe economie pot să cumpăr sute de beri.

Și de asta cred că notificarea aferentă primitului de bani ar trebui adaptată în funcție de suma primită. La bani puțini, sunet discret. La bani mulți, sunet de păcănea la care a intrat speciala. Dacă tot ne drogăm cu internet și telefoane, măcar să ne reglăm dozele corespunzător.

Vorba aia: dopamine, potopul.

---

Și apropo de internet…

Regula 34 e o regulă neoficială a internetului care spune că dacă există o chestie, va exista automat și o variantă porno a acelei chestii.

Mie mi se pare că există și o variantă românească a acestei reguli.

Regula 34b: dacă există o chestie, va exista automat și o manea despre acea chestie.

Ok, regula asta poate fi extinsă pentru toți balcanicii, acești redneckși ai Europei.

---

Și apropo de Bobonete…

E plin internetul de gândire pozitivă și afirmații optimiste și lecții despre cum să fii mai pașnic cu ceilalți și mai împăcat cu tine însuți și dintre toate aceste vibe-uri chill și meditații transcendtlăbare a ieșit ca un ghiocel Micutzu cu un show de stand-up în care a adus viori pentru a creea starea spirituală și fundalul muzical potrivit în care să-i dea muie unui tip care l-a supărat în urmă cu 3 ani.

Sincer, e printre cele mai frumoase și mai artistice și mai emoționale chestii pe care le-am văzut în ultima vreme. 10/10

---

Și apropo de viori…

Am fost iar la un concert Candlelight, de-ăla cu viori și lumânări. De data asta, cu piese compuse de Hans Zimmer pentru diverse filme. Suprinzător, cel mai bine mi-au picat bucățile de la care n-aveam așteptări: Dunkirk, Wonder Woman, Sherlock Holmes. Însă partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că, dacă te uitai atent, puteai să-ți dai seama cine era acolo pentru muzică și cine era acolo pentru lumințe.

---

Și apropo de filme…

În 26 februarie, Moartea în vacanță intră pe Netflix și dacă nu l-ai văzut încă, merită să-i dai o geană. Ba cred că merită să-i dai un ochi întreg, pentru că e unul dintre cele mai amuzante filme românești în care apar eu timp de 2 secunde, undeva în fundal.

---

Și apropo de snobism…

Am făcut un studiu de caz în care am încercat să-mi imaginez locul exact în care snobismul se intersectează cu cocălărismul și răspunsul să nu fie ceva clasic și previzibil, precum afișatul de haine scumpe, indisponibilitatea de a asculta alte genuri muzicale sau atitudinea superioară total nejustificată.

Pe post de titlu, am ales un cuvânt mare pe care nu-l înțeleg pe deplin și pe care, cel mai probabil, îl folosesc în mod greșit. Exact ca un snob. Sau ca un cocalar.

cocălărism sună a chestie pe care o fac doi oameni pe un cal, deci probabil ar fi trebuit să scriu cocalarism, dar nu mai schimb acum

---