Ola, mami, che țoapa!

impresii și păreri după ce am văzut și eu un episod din Insula Iubirii

Primul lucru pe care l-am observat a fost complexitatea personajelor. Mi-a atras atenția în mod special o tipă cu buze false, gene false, unghii false, păr fals, zâmbet fals și ten fals, care avea tatuat pe ea cuvântul “veritas“. Așa conflict fățiș între elementele constitutive ale sinelui n-am prea văzut în afara Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale.

De fapt, mulți dintre concurenți au chestii scrise pe corp în limbi străine, deși nu par genul de oameni care citesc prea mult nici în română. Tatuajele alea par mai degrabă niște fițuici permanente pe care și le-au scrijelit undeva la îndemână ca să nu uite că doar Dumnezeu poate să îi judece.

Și apropo de tatuaje. Este acolo un băiat cu cruce desenată pe gât care reușește performanța incredibilă de a fi agramat în trei limbi diferite. Doar atunci când se exprimă prin dans reușește să fie fluent.

Băieții din emisiune poartă mereu ochelari de soare, chiar și la interior. Chiar și noaptea. Am vrut să port și eu unii pentru a-mi crește coeficientul de masculinitate și swag și tot ce-am reușit să fac a fost să-mi izbesc degetul mic de la picior de colțul biroului, de-am înjurat și vărsat lacrimi mai tare decât tipa aia pe care o înșală soțul cu Diandra.

Și asta e altă chestie care m-a sensibilizat profund. Eu nu știu nimic despre experiența feminină, dar dacă soțul m-ar trăda în dragoste cu o tipă pe care o cheamă Diandra, m-aș diduce direct diacasă și aș dintenta divorț.

Majoritatea femeilor din emisiune au buzele foarte umflate. Când vorbesc, nici nu li de văd dinții. Uitându-mă fix la buzele lor, aveam impresia că-mi vorbește un colac de salvare. Eram complet hipnotizat și mă întrebam cum poți să mănânci semințe sau să umfli baloane când buzele tale au o asemenea… erecție.

Unii dintre participanți își trăiesc intens aventurile romantice. Își navighează cu atenție tulburările interne, gestionează cu tact și flori exotice conflictele externe, se străduiesc vizibil să-și împace sentimentele contradictorii cu imaginea de sine și în timp ce fac toate astea mai iau câte o pauză mică să facă reclamă la înghețată. Încă o instanță în care capitalismul ucide romantismul.

Filmările alb-negru din punct fix cu diverse cupluri vorbind în limbaj simplist despre dragoste aveau un vibe extrem de artistic. Parcă eram la un un festival de film independent și mă uitam la un documentar despre declinul empatiei. M-am simțit foarte inteligent făcând asta și am înțeles brusc succesul emisiunii.

M-au impresionat multe la singurul episod pe care o să-l văd vreodată din Insula Iubirii, dar la bufetul ăla de mic dejun încă mă gândesc și acum. Aș fi dispus oricând să particip la emisiune, să fac plajă, să înot, să mănânc bine, și să fiu ca una din ispitele (unul din ispiții, cum e corect?) care stau pe acolo prin fundal și nu fac mai nimic. Am văzut că sunt două tipuri de ispite: unele mai înfipte și mai active, și altele mai apatice, mai puțin dornice de circăreală.

În primul episod m-aș prezenta ca Ispit. Brad Ispitt. S-ar râde, s-ar trece mai departe și m-aș retrage în fundal să nu mai fac nimic restul sezonului (asta dacă mă lasă producătorii, că am auzit că îi cam terorizează pe concurenții să facă chestii spectaculoase).

La început, n-am știut care-i faza cu bomfaierele alea pe care le tot pomeneau oamenii. Dar mai târziu am înțeles: e nevoie de multe bomfaiere la câte lemne se vorbesc în emisiune.

Mare, plajă, soare, bârfe, tensiune sexuală, trădări, intrigi, oameni bătuți în cap, muzică bună și un spațiu geografic relativ limitat în care se întâmplă toate. Să participi la emisiunea asta e ca și cum ai avea pachet all-inclusive la unul din hotelurile din White Lotus.

Da, exact asta e emisiunea, un fel de White Lotus după două luni în Brăila.

Am văzut un concurent care își justifica infidelitatea (sau, mă rog, derapajul relațional, că nu știu dacă oamenii se miau-miau pe bune sau doar se fac) spunând că asta e “nebunia“ lui. Ceea ce mi s-a părut foarte egocentrist, că nebunia aia specifică nu e doar a lui. Am văzut-o la foarte mulți oameni.

Oricum, la ce succes incredibil are formatul, de până și eu m-am uitat la un episod și am scris despre el mai multe cuvinte decât cunosc toți concurenții împreună, eu cred că Insula Iubirii se poate declina în mai multe variante.

• Insula Iubirii Leilor - în care concurenții sunt închiși într-o vilă cu niște antreprenori tineri și plini de zvâc care vor să-i convingă să investească în afacerile lor, majoritatea bazate pe A.I. și crypto.

• Insula Iubirii la Cuțite - în care concurenții se împart în două vile și trebuie să se bată fizic, cu cuțite, pentru a obține resursele necesare din care să-și gătească un mic dejun continental.

• Insula Iubirii are Umor - în care Cheloo de la iUmor e singur pe o insulă pustie și e super fericit și zâmbește toată ziua pentru că nu mai trebuie să se prefacă că se distrează la glumele slabe ale unor comedianți amatori [doar Delia mai trece și ea pe acolo uneori, pentru că ei îi plac mult călătoriile].

• Insula Iubirii are Talent - un fel de Românii au Talent la care participă doar oameni din afară României, deci nimic diferit față de felul în care arată emisiunea acum.

• Vocea Insulei Iubirii - în care concurenții își ascultă partenerii făcând chestii cu ispitele lor, atunci când au impresia că aceștia îi înșală (în baza sunetelor auzite), pot întoarce scaunul să se convingă singuri că așa e. Câștigă cei care recunosc primii sunetul înșelăciunii.

---

Ca o marte parte din public, și eu m-am uitat la emisiune pentru că a insistat partenera, nu pentru că am vrut neapărat să văd niște oameni care se deschid în fața unor străini sexi așa cum n-au reușit niciodată să se deschidă în fața partenerilor lor. Tot ce-mi doresc e să nu rămână așa deschiși, că se face curent.

Noapte bună, melc. Noapte bună, univers.