Ordine executive ale președintelui României
care s-ar da dacă aș fi eu președinte
Zilele trecute l-am văzut pe președintele Americii, un anume Donald J. Trump, semnând un ordin executiv pentru a crește presiunea apei din dușurile americanilor.
Nu știu dacă ordinul spunea ceva și despre trecerea de la gel de duș la săpun solid, dar nu m-ar fi mirat.
În sfârșit, un președinte căruia îi pasă de problemele omului de rând, mi-am zis eu în sinea mea și, imediat după, mi-am imaginat un astfel de om politic în fruntea României, precum și o Românie condusă prin ordine executive prezidențiale, date în funcție de mofturi și supărări personale.
Ordinul “ia și gustă“
Supermarketurile să fie obligate să aibă un om care să-ți dea să guști din alimentele pe care te gândești să le cumperi. La piață, dacă stai cinci secunde să te holbezi la o bucată apetisantă de brânză telemea, primești automat o mostră mică în vârf de cuțit de la țăranul sibian care o vinde. Pentru că gustul deschide pofta și experiența crește vânzările. Supermarketurile să fie obligate să facă același lucru, dar cu pasta de fistic pe care mă gândesc să mi-o iau pentru clătite.
Iar faptul că punem toți gura pe aceeași linguriță nu face decât să contribuie la imunizarea populației, deci câștigăm pe mai multe planuri.
Ordinul “meniu de festival“
Festivalurile de muzică să fie obligate să-și prezinte trupele sub formă de meniu de restaurant. La început, să pună trupele aperitiv, alea cu care îți faci încălzirea. Apoi, trupele fel principal, alea de la main stage. Mai spre sfârșitul meniului, trupele garnitură, alea care apar în deschiderea unor trupe mai consistente. Ultimele, trupele desert, alea pe care te simți vinovat că le consumi, dar care te fac să te simți cel mai bine.
Evident, afișul festivalului va fi un mare cod QR pe care-l scanezi cu telefonul, ca să vezi nu doar trupele, ci și o poză cu artiștii și, eventual, un clip video cu cea mai populară piesă a lor, să știi la ce să te aștepți. Dar și pentru că nu mai am răbdare să citesc 371 de nume de trupe și digei pe fonturi din ce în ce mai mici. Pare că sunt la un examen oftalmologic.
Ordinul “fă Rai din A.I.“
Contentul generat de algoritmi începe să inunde internetul așa cum inunda Dunărea satele României sub supravegherea lui Ponta. De aceea, e nevoie de un algoritm prezidențial puternic care să elimine aceste deșeuri virtuale din rețelele noastre și să le trimită pe lumea ailaltă (adică în Rai, nu în diaspora).
Dacă nu, măcar să se înființeze un CNA care să reglementeze și să gestioneze tipul acesta de conținut. Un Consiliu Național al AI-ului. De exemplu.
Ar fi bine să existe o instituție care să te avertizeze că “această rețea de socializare conține povești lacrimogene despre băieței săraci cu șase degete, boți politici, clickbait jenant, conspirații și urme de alune“.
Ordinul “neperturbărea liniștii publice“
Interzicerea totală și definitivă a discuțiilor telefonice purtate pe difuzor în spații publice. Pentru asta, se poate negocia cu producătorii de dispozitive să elimine opțiunea de “speaker“ sau se poate opta pentru aplicarea de amenzi usturătoare.
Există zero motive ca un întreg autobuz să audă de la mătușe-ta ce intenții are ea cu pământu’ ăla de țară care a rămas de la bătrâna. Că ea trebuie să se ocupe, normal, de toate, că bărbasu’ nu mai e la fel de când l-a lovit trenul, și Ghiță nu știm când se întoarce din Spania. Ea chiar a visat despre asta și crede că Ghiță are probleme cu poliția, că suna cumva așa când a vorbit ultima dată cu el.
Oricum, tipa care vorbea cu mătușa trebuia să coboare, că venise stația ei și e clar că e nevoie de o lege care să oprească treburile asta. Că m-am săturat să aud bârfe bune doar pe jumătate. Deci mai bine le eliminăm pe toate.
Ordinul “pariuri pe pariuri“
Sunt prea multe case de pariuri private care exploatează slăbiciunile oamenilor și profită enorm de pe urma vulnerabilităților lor, luându-le toți banii, băgându-i în datorii și distrugându-le relațiile cu prietenii și familia. Prin ordinul președintelui, toate aceste case de pariuri ar urma să se bată între ele într-o competiție sângeroasă, până rămâne una singură.
Evenimentul ar fi unul complex, major, difuzat pe toate canalele de televiziune ale statului, chiar și pe TVR Cultural. Casele de pariuri private s-ar întrece în mai multe probe, individuale și de echipă, iar oamenii vor putea pune pariuri pe fiecare dintre ele, și aici intervine genialitatea mișcării.
Oamenii vor putea paria pe BetKombat doar la o casă de pariuri națională, oficială, a ANAF-ului, care ar funcționa atât de defectuos, cu pariuri puse la ghișeu într-un dosar cu șină, cu doamne sictirite care te ceartă că n-ai pariat pe FCSB, cu cozi nesfârșite și aparate la care nu știi cum se ia biletul de ordine pentru plasarea biletului de pariuri, încât toată lumea s-ar scârbi și s-ar lăsa de pariuri.
Practic, statul să facă cu pariurile ce-a făcut cu Loto 6/49. Câți oameni ați auzit să-și piardă agoniseala de-o viața la Loto?
Ordinul “ultras“
Stabilirea prin lege a faptului că nu înseamnă nimic dacă ții cu o anume echipă de fotbal. Nimic. Zero. Zât. Vid.
Nu ești tu mai bun la viață dacă echipa pe care ai ales în mod complet arbitrar să o susții a bătut (de data asta) o altă echipă. Nu spune nimic despre tine faptul că niște unii au fugit mai bine pe teren decât niște alții.
Iar dacă ai comis vreo ilegalitate (bătut oameni, distrus proprietate, făcut scandal) din cauza unei astfel de “susțineri”, pedeapsa e eliminarea completă din societate și închisoare pe viață într-un penitenciar în care televizoarele difuzează doar snooker.
Să agresezi fizic pe cineva pentru că ține cu CFR Cluj (un exemplu), în timp ce tu ții cu U Cluj (alt exemplu), e ca și cum ai bate un om pentru că preferă vanilia, când tu preferi ciocolata. E stupid dincolo de cuvinte. Cartonaș roșu social. Stai pe margine până la sfârșitul vieții.
aia cu meniul de festival e prima pentru mine - cu excepția lui Andi Moisescu, pe care l-aș vrea notă de subsol, acolo cu alergenii.