Pe vremea mea, conturile false aveau în spate oameni reali

Dragii moșului, lucrurile s-au schimbat. Nu mai e nimic așa cum era mai demult.

De exemplu, pe vremea mea, conturile false de pe rețele nu erau pline de AI-uri. Toate conturile false aveau în spate oameni adevărați, nu boți și algoritmi și tot felul de modele lingvistice mari.

Era totul mai natural, mai bio.

Dacă voiai să faci dezinformări și manipulări online, trebuia să-ți sufleci mânecile cămășii și să te loghezi personal pe zeci și zeci de conturi diferite de pe care să postezi chestii neadevărate.

Trebuia să tastezi de mână, că nu-ți genera nici un calculator sute de variante diferite ale aceleiași minciuni pe care să le posteze tot el prin secțiunile de comentarii. Trebuia să le scrii tu, cu degetele tale. Să-ți pui tu mintea la contribuție. Să fii atent. Să fii implicat.

Tu, sau oamenii reali pe care tu îi plăteai.

Pozele false se făceau cu mâna și cu sudoarea frunții, cu trudă enormă, cu plimbat lasoul prin photoshop, cu blurat fundaluri, cu lucrat manual la layere și gradient, cu răscolit internetul după imagini potrivite pentru a fi trucate.

Nu era ca acum, când rezolvi totul dintr-un prompt aruncat unui generator de imagini, primești imaginea fake cu un cal făcut din morcovi în maxim cinci secunde și chestia asta abia dacă consumă mai mult curent decât consumă un sat mic spre mediu într-o lună.

Era mai organică manipularea atunci și nimeni nu apreciază.

Nu zic că era mai bine, că aveai nevoie de o armată de trolli ca să influențezi niște alegeri, ceea ce acum poți face cu un program simpluț care coordonează mii de conturi false de pe un laptop de gaming, dar era mai… cum să zic eu… mai uman.

Într-un fel, era totul mai asumat. O operațiune de dezinformare implica o gașcă de oameni, tone de bani și un efort supraomenesc de coordonare a tuturor activelor.

Acum, totul e atât de ieftin și de impersonal încât poți răsturna o constituție din greșeală, dintr-un hashtag scăpat de sub control și o campanie de promovare pe care ai lăsat-o pe pilot automat.

Poate că am îmbătrânit, poate că nu înțeleg noile tehnologii, poate că, pur și simplu, mi-e dor de vremurile în care știai că înjurăturile și amenințările primite online veneau de la niște oameni în care și oase, nu de la niște linii de cod.

Nu zic, că doar și în spatele liniilor de cod sunt niște oameni și niște interese mari la mijloc, dar nu-i la fel. Una e să interacționezi online cu un om care folosește o identitate falsă, și alta e să discuți cu un bot. E ca și cum te-ai certa cu o păpușa gonflabilă. Nu se compară cu originalul.