💢 Dacă e să te iei după cum sună, șurubelnița pare un instrument potrivit pentru a manevra un șurubel. Pentru un șurub, care e puțin mai mare, ar fi nevoie de o șurubniță.
💢 La cât de mult le plac românilor sărbătorile și zilele libere, țara noastră ar putea să se numească Republica Duminicală.
💢 Așa mi se întâmplă de fiecare dată: mă uit la un film și în film se vorbește despre ceva chestie total necunoscută mie, așa că pun filmul pe pauză, gugălesc chestia respectivă, aflu despre ce e vorba, repornesc filmul și, un minut mai târziu, în film se explică super fain chestia pe care tocmai am gugălit-o. Cred că în treaba asta se ascunde o morală despre lipsa de răbdare, dar n-am chef să o caut acum.
💢 Dacă banul e ochiul dracului, înseamnă că e ochiul maro, pentru că toată lumea vrea să aibă bani căcălău.
💢 Chiar și așa ateu cum sunt, recunosc că sunt făcut după asemănarea lui Dumnezeu. După ce lucrez șase zile la rând, și mie îmi vine să-mi iau o pauză de mii de ani în care nu fac absolut nimic.
💢 Și da, un om real poate semăna cu o divinitate fictivă. E un caz clasic de “viața imită arta”.
💢 Faptul că găsim chipul lui Iisus în cartofi și scoarțe de copac e doar felul lui Dumnezeu de a ne arăta poze cu copilul lui. Părinte tipic: nu poate posta pe Facebook sau Instagram, așa că folosește pereți plini de igrasie sau pâine prăjită.
💢 După o anumită vârstă, oamenii regresează mintal și se comportă copilăresc. E o idee bine cunoscută: bătrânii ajung să dea în mintea copiilor (și nu mă refer la momentele în care îl lovesc peste cap). Un termen folosit des e senilitatea. Eu m-am gândit că se poate găsi unul mai elegant. Dacă un om în toată firea e considerat matur, unul nedezvoltat complet e ori prematur (dacă e tânăr), ori postmatur (dacă e senil).
💢 Majoritatea vinurilor, în special cele ieftine, se strică după câțiva ani. Deci replica aia cu “a îmbătrânit ca vinul” poate fi folosită și ca insultă.
despre părințeală
Da, știu că părințeală nu e un cuvânt adevărat, dar mie mi se pare o variantă mai cinstită decât englezescul parenting.
Mi se pare extrem de greu să fii un părinte bun. În același timp, mi se pare extrem de ușor să nu fii un părinte prost. M-am gândit la asta în timp ce mă plimbam pe strada Eroilor (Cluj Napoca) și mă uitam la un copil mic care și-a ridicat bicicleta de plastic în aer, s-a împiedicat, a căzut pe jos și apoi a fost certat de (probabil) mă-sa, care i-a transmis un sincer și zgomotos:
ți-am zis să nu mai fii atât de prostovan!
Mi se pare ridicol să cerți un copiluț de 2-3 ani pentru că s-a împiedicat. E vorba de o ființa umană în varianta beta. Un organism incomplet. La vârsta aia, n-are nici măcar glande sudoripare. La vârsta aia, copilul e ca o foaie proaspăt scoasă din imprimantă, pe care tușul e încă umed. Vorbele de genul ăsta lasă pe el pete care se uscă și nu mai pot fi corectate.
Nici măcar n-am glumă la povestea asta.
💢 Cel mai deștept cedează. Psihic. / Gluma asta mi s-a părut super ușurică și superficială și de aia am aruncat-o pe twitter și Facebook. Abia după ce a făcut câteva sute de share-uri mi-am dat seama că e păstă medie.
💢 Cartea The Humans, de Matt Haig, are pe alocuri un vibe de Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, ceea e ce bine oricum ai lua-o, iar eu am luat-o la preț de carte în engleză vândută în centrul orașului. Dacă-ți plac chestiile de genul, o să-ți placă și cartea asta. Mie mi-a plăcut mult.
💢 La cât de lax sunt folosite diacriticele la noi, ajungi să-ți formezi un fel de automatism de adăugare a lor. Chiar și atunci când nu e nevoie. De exemplu, de fiecare dată când intru în aplicația BT, văd acolo “Afișare șold” și mă gândesc că banca îmi oferă ponturi pentru a-mi rotunji veniturile.
💢 Pentru că da, un mod bun de a-ți rotunji veniturile e arătându-ți rotunjimile.
💢 Am impresia că unele femei se îmbracă sexy doar ca să le facă altor femei în ciudă. Stilul acesta vestimentar se numește hate couture.
despre frica de a rata chestii
FOMO e un sentiment din ce în ce mai răspândit printre oameni de când globalizarea a făcut ca planeta să încapă într-un dispozitiv cât palma. FOMO e un acronim și vine de la Fear Of Missing Out. Frica de a rata chestii.
Dacă știi că unele chestii se întâmplă fără tine, ai FOMO.
Dar dacă toate astea s-au întâmplat, nu mai poate fi vorba de frică, ci de ciudă. Ai un fel de invidie că ai ratat un eveniment sau un moment anume. Ai ură pe acei norocoși care au fost acolo. În acest caz, e vorba de Hate Of Missing Out.
Acest sentiment e mai puțin cunoscut, pe motiv că produce un acronim mai… sensibil.
M-am abonat la un newsletter ca să primesc 15% reducere la prima comandă și mailul cu codul de reducere mi-a venit după ce am plasat comanda. Vina mea, că n-am avut răbdare. În fine. Câteva zile și câteva zeci de mailuri promoționale mai târziu, am dat să mă dezabonez de la newsletter și ei au confirmat dezabonarea prin cea mai ciudată alegere de cuvinte.
Nu-i așa că sună a ceva ce ar spune un violator? Sau un dictator? Ba da. Exact așa sună.
💢 Căutam știri din care să fac glume pentru Săptămâna Trecută și am dat peste una care zicea că Putin a devenit cea mai detestată persoană din istoria internetului. Asta înseamnă că e posibil ca argumentele care apelau la reductio ad hitlerum să se transforme în viitor în unele care funcționează pe bază de reductio ad putinum.
💢 Am văzut pe Facebook că un prieten și-a comandat salată prin Glovo și habar ce fel de om ar face așa ceva. Probabil unul căruia nu îi e neapărat foame, dar vrea să pună un biciclist pe drumuri. Ceea ce mi se pare foarte sănătos. Comanzi o salată prin Glovo și ajuți doi oameni să slăbească.
despre creier
Creierul meu a început să mă saboteze. Am auzit ieri apa scurgându-se zgomotos din mașina de spălat vase și mi-am amintit că am locuit vreo două săptămâni într-un bloc de pensionari, peste drum de cimitir, în care era atât de liniște încât auzeam când trăgeau vecinii apa și știam și din ce motiv. Apoi mi-am amintit că am lucrat într-un birou situat la demi-sol prin care trecea o țeavă de scurgere care, atunci când scurgea ceva, ne întrerupea ședințele. M-am străduit să-mi aduc aminte mai multe detalii despre biroul respectiv și, după sforțări îndelungi, mi-am dat seama că faza e dintr-un serial. Pentru o bucată bună de timp, chiar am avut impresia că am trăit o chestie petrecută într-un episod din The Office.
Când eu vorbesc despre creierul meu, de fapt creierul meu vorbește despre el însuși la persoana a treia.
Apropo de asta, am început să citesc (încă) o carte despre cum funcționează creierul, singurul organ din corp care știe cum îl cheamă. Cartea se numește Dopamina, e scrisă de Daniel Z. Lieberman și Michael E. Long, și explică foarte frumos cum un singur hormon e responsabil pentru îndrăgostire, sex, dependență și creativitate și are în ea porțiuni fascinante precum
masculii de șobolan își aduc aminte mult mai ușor de drumul printr-un labirint dacă la celălalt capăt se află o femelă în călduri
Am zis mai sus că citesc încă o carte despre cum funcționează creierul uman pentru că, într-un fel, toate cărțile sunt despre cum funcționează creierul uman. De obicei, al autorului.
💢 În filmele Harry Potter, centaurii sunt o specie de creaturi magice super agresive și înțeleg de ce ar fi așa. Trebuie să fie mega stresant să fii centaur. Ai o sculă imensă, dar ai mâinile prea departe de ea pentru a te putea masturba. Groaznic!
💢 Adolescenții sunt jumătate adult, jumătate copil. Problema e că niciodată nu poți sta de vorbă cu jumătatea pe care o vrei.
💢 Dacă nu ar exista prietenii mei, care să mă cheme în oraș la chestii, să-mi spună de diverse evenimente și să mă forțeze să interacționez cu oameni noi, aș sta numai în casă și aș citi și m-aș uita la filme. Din acest punct de vedere, pot să spun cu mâna pe inimă că sunt, în cel mai corect sens al expresiei, asistat social.
💢 Încă un an sau doi de scris ierbosofii în ritmul ăsta și o să am destul material să public o carte în stilul Caietelor lui Cioran. Ca titlu, oscilez între Caietele lui Codorean și Caietele lui cioban.
💢 De fiecare dată când cineva îmi urează “toate cele bune”, mă gândesc că aș fi mulțumit și cu doar câteva dintre cele bune. Sunt atât de modest.
Cum e mai bine?
Newsletter săptămânal, dar cu glume mai puține?
Sau o dată la două săptămâni, dar mai consistent?
Ai reusit sa-mi starnesti curiozitatea ,Felicitari !!!
Foarte bun newsletterul de saptamana asta, Tibi! M-ai convins sa ma abonez pt premium :) Mult succes!