Sâmbăta lui Călin Georgescu
ierbosofii ipotetice
L-am văzut pe Călin Georgescu dând declarații în fața sediului IPJ Ilfov. Candidatul minciunian a răspuns la întrebările jurnaliștilor în stilul consacrat, fără a coborî din planul astral-ezoteric în care locuiește cu acte (probabil tot pe banii unor mercenari). Și mi-am imaginat că așa face și acasă, că e greu să ieși dintr-un personaj pe care îl porți atât de bine.
Cristela (proaspăt trezită, ciufulită, pisicindu-se prin pat): Călinuțu, ce vrei să facem azi?
Călin (după trei minute de liniște sobră): În primul rând, bună dimineața. Atât ție, femeie din care s-a născut soarele universului meu sentimental, cât și milioanelor de români cinstiți care muncesc ogoarele patriei cu mâinile și sufletele goale, fără preget, fără zăbavă și fără neologisme globaliste. Să nu uităm nici de cei care-și jertfesc energia muncind în țări străine și irigă cu sudoarea lor pământuri pe care n-a călcat neam din neamul strămoșilor lor, acum și în vecii vecilor, amin.
Cristela (trecând peste scurta lui halucinație verbală): Vrei o cafeluță? Îți fac? Și ce zici de-o omlețică?
Călin (zuguind buzele, îndreptându-și spatele, unindu-și vârfurile degetelor în dreptul pieptului și vorbind plin de emfază): Înainte de asta, aș dori să păstrăm un moment respectuos de reculegere pentru Căpitanul Kirk, mucenic de foarte multă frunte în oastea domnului Trump și soldat al lui Iisus care a plătit prețul suprem pentru că a îndrăznit să fie și să se exprime liber. Din respect pentru el, insist să nu folosim azi diminutive care să bagatelizeze atmosfera de doliu mondial pentru cel care a fost cea mai influentă voce a modernității conservatoare de care am aflat abia săptămâna trecută.
Cristela (puțin mai confuză decât de obicei): Stai puțin, Căpitanul Kirk nu era ceva personaj dintr-un serial SF cu nave spațiale care se plimbă prin galaxie?
Călin (confuz și el): Există seriale SF cu legionari MAGA?
Cristela: Ce?
Călin: Ce?
Cristela (revenind la subiect): Deci, ce zici de-o omletă? Aruncăm într-o tigaie niște șunculiță, pardon, șuncă, ceapă, brânză, ardei gras, câteva ouă, amestecăm bine și iese ceva super delicios.
Călin (ofensat): Acest mic dejun este un exemplu perfect de ideologie wok care ne este impusă de Soroș și globaliști.
Cristela (de-a dreptul paralizată de inteligența soțului ei): Ce ideologie?
Călin (profesoral): Ideologie wok, draga mea. Ideologie wok. Încă o invenție străină menită să destrame fibra națională țesută de-a lungul vecurilor de dacii liberi care i-au subjugat pe romani și i-au obligat să poarte diacritice, devenind, astfel, români.
Cristela (efectiv cerșind niște mansplaining): Și cum e wokul ăsta?
Călin (bucuros să ofere niște bărbatsplicații): Wokul e un fel de tigaie mai adâncă în care se amestecă ingrediente diverse, asta deși Dumnezeu ne-a spus prin gura sfântului Gurmandie că fiecare ingredient ar trebui să se prăjească singur, suveran, în crațita lui.
Cristela (înțelegând perfect delirul omului): Deci nu vrei omletă?
Călin (simțind nevoia să se justifice): Eu nu mănânc pentru mine. Eu mănânc pentru oameni. Pentru români. Pentru cei ce se adapă cu înțelepciune din seva patriotică a gliei străbune. Corpul meu este doar un instrument ce vibrează pentru ei, lucrează pentru ei și digeră pentru ei. De aceea, draga mea, astăzi voi mânca roșii românești și brânză de la țăran până scade deficitul.
Cristela (oarecum sătulă de salata lui de cuvinte): Bine. Eu mă duc să fac duș. Tu faci ce vrei.
Călin (cu o sclipire suverană în ochii): Eu voi zdrobi lacătele ce țin închise porțile de aramă. Voi sparge cu berbecul minții ușile de fier ale rezistenței antiromânești. Voi depăși barierele fizice ale stăpânirii de sine și voi dobândi putere absolută asupra fundului tău sexi.
Cristela (sclipind de bucurie): De ce nu zici așa, mă, nebunule? Ia vino încoace să-ți simt neatârnarea!


Am râs, dar… în clipa în care am realizat că citesc cu vocea lui Călin-ling-lin… m-am simțit trădat de propriul cortex.
Aoleu ! Gata ! L-ați pământenizat și pe maestrul minciunilor ?!?