Într-unul din drumurile mele recente înspre sau dinspre Grecia, nu mai știu care, că după zece ore petrecute în mașină mintea se atrofiază și timpul începe să capete consistența unei iluzii aflate în fază de proiect, am ațipit și am visat că fac sex cu Dana Budeanu.
Aș fi preferat să visez că fac dragoste cu doamna de fier a României, dar se pare că imaginația mea nu-i atât de bogată încât să genereze imagini cu o Dănuță drăgăstoasă.
Partida a început cu ea dându-mi un pumn în burtă.
Creatoarea de modă face sex după reguli de penitenciar. Își impune din start, prin violență fizică și verbală, poziția superioară. Așa mă gândesc că face și la orgii. Merge la cel mai dur tip prezent acolo și îi vâră un deget în fund. E felul ei de a contesta autoritatea și, în același timp, de a se impune ca autoritate.
Dănuța are o fire contradictorie. Asta m-a și atras să visez cu ea.
Preludiul fiind bifat, comentatoarea politică a ținut să stabilim niște reguli de bază. Eu i-am cerut să fie tandră cu mine și i-am spus că cuvântul meu de siguranță e “grepfrut”. Ea mi-a cerut să nu mai fiu mormoloc și mi-a spus că cuvântul ei de siguranță e “mai tare, fătălăule!”.
Imediat, am observat că Dănuța are un fel aparte de a face sex.
Ea impune ritmul. Ea stabilește ordinea operațiilor. Ea conduce ostilitățile. Și ce se întâmplă chiar e ostil. Cumva, pare că face sex cu tine, dar împotriva ta. Ea e dominantul chiar și atunci când e sub tine, pe spate. Ea insistă să te lucreze la nivel fizic, dar și la nivel emoțional, penetrându-ți zonele vulnerabile cu replici dure despre bărbăția ta delăsătoare.
E un limbaj al iubirii diferit de toate celelalte.
Îți spune că ești bleg dacă faci curățenie în casă sau ai grijă de copil. Îți spune că ești un ratat dacă alegi să te îmbraci comod vara, în pantaloni scurți și șlapi. Îți spune că ești un fătălău dacă exprimi orice în afară de nerv și agresiune. Îți șoptește că ești o dezamăgire pentru părinți în timp ce-ți răsucește puternic sfârcurile. Surprinzător, chestia asta face ceva pentru tine. Mă rog, pentru mine. Acea porțiune obosită din mine care visa în mașină.
Dansul nostru sexual capătă valențe noi în clipa în care Dănuța îmi cere s-o leg de pat. Aparent, a fost o fetiță rea și merită pedepsită. Mă supun grăbit, căci nu vreau s-o dezamăgesc în vreun fel. Ajunge că am jignit-o personal nefiind un C.E.O. care fumează trabuc la micul dejun și mănâncă doar succes în restul zilei.
Caut ceva cu care s-o fixez de mobilă. Într-un trusă de scule aproape goală (imagine extrem de psihanalizabilă, sincer să fiu), găsesc niște șoricei cu care o prind de stâlpii baldachinului. O întreb dacă stă comod și mă ceartă că îi stric filmul. Trebuie să fiu dur cu ea. Să o pălmuiesc. Să o torturez. Să o fac să treacă prin chinuri delicioase.
Încerc să mă conformez. Mă aplec ușor deasupra ei și îi spun că profesorii merită salarii mari indiferent de performanță. Începe să se zbată ca posedată. Mă scuipă între ochi. Îmi spune “marș”.
Și chestia asta face ceva pentru mine, așa că merg mai departe cu jocul.
Ies din dormitor și mă întorc pe o trotinetă. Ochii îi sar din orbite când mă vede. Fătălăule! strigă cu spume la gură. Scutură inutil din mâini și din picioare în timp ce eu dau ture de trotinetă. Zguduie baldachinul. Fătălăule! zbiară ea din nou, bărbații conduc mașini puternice și scumpe, nu trotinete! Fătălăule! Cuvintele i se blochează în gât când încep să ciupesc clopoțelul trotinetei. Horcăie neinteligibil. Îi spun că e electrică, pentru că vreau să salvez planeta. Ea scoate sunete animalice, guturale, primitive, nebune.
Simt că e în pragul paroxismului și mă las în chiloți. Se pare că între timp m-am îmbrăcat iar. Visul nu e neapărat fluent sau liniar. Am o ditamai umflătura în față și Dănuța o privește cu un mix de frică și poftă ce-mi dă curaj și îmi confirmă că sunt pe drumul cel bun.
Bag mâna în chiloți și scot un controller de PlayStation.
Mă așez în fața televizorului să mă joc Little Nightmares. Dănuța vede un tip de aproape 40 de ani călare pe jocuri video puerile și explodează. La propriu.
Camera e plină de sânge și păr negru. Patul e plin de sânge. Impermeabilul galben mi-e plin de sânge. Aud un zgomot în spate și văd un uriaș gras cu un satâr în mână. Îmi dau seama că eu sunt fetița din joc și fug să mă ascund de el. Dacă mor acum, va trebui să reiau misiunea de la capăt. Mă ascund sub o masă. Grasul trece pe lângă mine. Ies de sub masă și mă îndrept în direcția opusă. Apăs greșit butoanele și mă duc după gras, care mă vede, mă prinde și mă omoară succint cu un satâr în cap.
Mă trezesc în mașină, speriat și confuz. Nu înțeleg ce s-a întâmplat. Nu știu unde mă aflu. Nu pricep de ce am erecție. Tot ce știu e că mi s-a făcut poftă de jocuri video. Un shooter, poate, în care eu să fiu o tipă sexy care vânează fătălăi pe trotinete.
ui' ce-am citit ieri pe un grup de prieteni pe telegram
Senatoarea Soçoaca chiar l-a convins pe dictatorul bielorus Aleksandr „Batka" Lukasenko sail primeasca pe razvratitul Prigojin! Stenogramele convorbiri telefonice intre cei doi, obtinute „pe surse" de o reprezentantà autorizata CIA din cartierul Berceni, aratã ca discuia Sosoacã-Lukasenko a fost lunga, tare si extrem de fierbinte, pe alocuri chiar aburinda.
„Soçoacã a inceput cu un senzual 'Alo, Sasa, am si eu sã te rog ceva, pisoiasule', iar apoi a mieunat gutural, ca un leu. Ca doi lei, chiar", povesteste agentul american, vizibil traumatizat. „Cucerit instant,
Lukasenko i-a trimis o fotografie cu ceea ce párea a fi o rachetã de croazierã de culoarea pielii, probabil ultima realizare a Belarusului in materie de tehnica de razboi. Apoi a intrebat-o 'Sogonka, cu ce esti imbracata azi?' Aparent, nu era [plângând] imbracata cu absolut nimic pe sub maiou, ie, cojoc si subã."
„Unul dintre ei a desfâcut o saorma, -a auzit clar fosnetul aluminiului. Au urmat câteva minute de gemete si plescaieli pe care mi-e greu sà vi le reproduc", adauga spionul, aflat în prezent într-un program de recuperare psihologicã.
fie ai macat branza cu mucegai inainte de sa atipesti, fie mintea ta are nevoie de un detox.