Incredibilul Gheorghe Popa - Cap.1: Aterizare forțată

în care aflăm că necazurile pică din cer și la propriu, și la figurat

Falling through the sky via deviantart.com

Dacă, printr-o minune dumnezeiască sau printr-o coincidență pură, cele două putându-se dovedi perfect identice în urma unei analize minuțioase, mi-aș fi ridicat ochii deasupra orașului Turda în acea zi palidă de duminică, mi-ar fi fost și mie greu să identific obiectul care se prăbușea boltit din înaltul cerului. Așa cum li s-a întâmplat și celor care au fost martori la incident.

Inițial, aș fi crezut că e vorba de un avion privat ce-a întâmpinat dificultăți tehnice. Sau poate un avion al cărui pilot a întâmpinat dificultăți teoretice și, distras de gânduri, a pierdut controlul aparatului de zbor. Merge și așa, și așa. Mi se întâmplă destul de des să nu știu ce să cred sau să întrețin ipoteze care se exclud reciproc. E doar una din super-puterile mele.

Apoi, pe măsură ce forma corpului căzător ar fi devenit mai clară, acesta apropiindu-se cu viteză de sol și aflându-se deja în scundul cerului, care e ceva mai jos de înaltul cerului, apropo, aș fi presupus că mă uit la una din păsările acelea care se întorc din țările calde la început de primăvară, când țările calde devin prea calde pentru ele și indicele de confort termic le alungă către zone mai temperat-continentale. Epuizată de drumul lung, pasărea și-ar fi sfârșit tragic naveta tocmai deasupra orașului în care s-au născut mulți dintre cei care susțin că s-au născut în Cluj Napoca. Așa aș fi presupus.

Abia după impactul puternic cu solul și înjurăturile sonore ulterioare l-aș fi recunoscut pe Gheorghe Popa – da, ACEL Gheorghe Popa! - în praful stârnit pe marginea șoselei de centură, la o aruncătură de băț de fabrica de ciment. Aruncătură de-a mea, nu de-a lui Gheorghe, care poate arunca locomotive pe Lună și a și făcut-o o dată, mai demult, la o beție.

M-aș fi apropiat timid de el și l-aș fi întrebat dacă vrea să facă o poză cu mine. Celebritățile, fie ele actori de televiziune, cântăreți, creatori de conținut pe TikTok sau super-eroi înzestrați cu puterea zborului, sunt ființe ciudate cu care oamenii de rând nu știu interacționa altfel decât cerându-le să pozeze docil. Eu, un om de rând prin excelență, aș fi făcut la fel. Și aș fi fost în spital acum.

Băiatul care a ajuns la Gheorghe în timp ce acesta își scutura praful de pe costumul de super-erou croșetat de maică-sa a avut proasta inspirație să întrebe “Ce-ai făcut, boss?”. Din cele relatate de băiat doctorilor două zile mai târziu, știm că răspunsul venit din partea lui Gheorghe a explicat prea puține, făcând referite la comiterea unui act sexual cu un cal în acea zonă a corpului în care e firesc să i se facă dragoste unui cal de gen feminin (dar nu de către om).

Iritat de cădere, dar și de întrebarea al cărei răspuns era evident, Gheorghe a scuipat o coajă de sămânță înspre băiat, coajă care l-a lovit în cap și i-a produs o comoție cerebrală pentru care a avut nevoie de spitalizare și repaos două săptămâni. E un fapt bine cunoscut că lui Gheorghe îi place să mănânce semințe în timp ce zboară. Zice că face timpul să treacă mai ușor, chiar dacă timpul în care parcurge distanța dintre Cluj și Sibiu nu e niciodată mai lung de zece minute.

“Am reacționat la nervi” a recunoscut Gheorghe într-un clip postat pe Facebook în seara acelei zile. Mărturia a fost livrată pe un ton mai degrabă explicativ, decât apologetic, zic eu.

Martorii aflați în afara razei de acțiune a semințelor lui Gheorghe au spus același lucru. Că, aparent, lui Gheorghe nu i-ar fi părut rău că l-a scuipat pe băiat. Ba chiar ar fi râs sec după ce l-a văzut căzut lat printre buruieni, sub zidul fabricii lângă care s-a petrecut toată acțiunea.

“Îmi cer scuze băiatului pe care l-am rănit fără să vreau, familiei sale, precum și fanilor mei din întreaga lume. Ultima perioadă a fost una teribil de stresantă pentru mine. Am avut lupte intense cu Răul Suprem, cu Mafia Păcănelelor, cu Căpitanul Curent, cu Generalul Valabil și cu mulți, mulți alții. Din greșeală, am scupiat coaja mai tare decât aș fi vrut. De fapt, nici n-am vrut să scuip înspre el. M-am înecat cu praf. Da, din cauza prafului am scuipat. E foarte mult praf în Turda, peste tot, nu doar pe marginea drumului, și mă gândesc să fac ceva în privința asta cât de curând. Nu știu exact când, nu mă întrebați acum. În curând. Turda e un oraș frumos și doar puțin neîngrijit. Merită mai mult.”

Monologul lui Gheorghe continuă în stilul acesta politicianist, în care spune multe fără să zică nimic. Ține un sfert de oră și e înghițit pe nemestecate de toți fanii lui. Dar eu nu sunt fanul lui și nu m-am făcut jurnalist de investigații ca să iau de bun tot ce spune un bătăuș pe internet. M-am făcut jurnalist de investigații ca să toc mărunt faptele, să le diger în sucul gastric al obiectivismului și să le regurgitez oamenilor sub formă de adevăr pur. E o meserie murdară și sărăcăcioasă, dar cineva trebuie să o facă. Acel cineva sunt eu, care nu m-am mulțumit cu versiunea lui Gheorghe și, după câteva zile de investigații și urmărit piste, am dezgropat tristul adevăr.

În meseria mea, e bine să ții legătura cu tot felul de oameni. Nu știi niciodată când îți pot fi de folos. Procesul investigativ rulează mai fin dacă ungi rotițele sociale cu câte o cafea, o țigară, o ciocolată, știi tu. Am întrebat în stânga și-n dreapta și, neaflând nimic concret, am întrebat și în față, și în spate. Așa am dat de vecina lui Gheorghe, care locuiește într-o casă lipită de a lui, undeva în zona Borhanci, partea mai veche, neexplodată imobiliar.

De fapt, casa lui e casa părinților lui, cu care încă locuiește. Model vechi, în mare nevoie de renovări. Gheorghe are o cameră proprie într-o porțiune separată a casei, cu intrare proprie și baie proprie în fundul curții. Motivul pentru care nu s-a mutat undeva de unul singur e subiect de multe speculații, cărora nu le voi oferi spațiu aici și acum.

Vecina se afla în curte, lucrând la straturile de flori când Gheroghe a zburat de acasă. Total întâmplător, aceasta a auzit dialogul pe care Gheorghe l-a avut cu maică-sa înainte de plecare. Schimbul de replici e cât se poate de fidel realității, memoria vecinei fiind antrenată la locul de muncă. Vânzătoare într-un magazin ABC din cartierul Mănăștur, ea știe locul fiecărui produs pe fiecare raft, și așa a știut să-mi spună că totul a pornit de la o căciulă de lână.

-Mă, mamă, mă, da' n-am nevoie de căciulă! ar fi spus Gheorghe.

-Îi frig acolo sus, dragu' mamii. Bate vântu'. Ia-o, că nu știi niciodată, ar fi răspuns rugătoare mama lui.

-Nu pot să iau căciulă, că m-am dat cu gel. Ce nu înțelegi? ar fi spus Gheorghe.

Într-adevăr, freza gelată cu creastă pe mijloc e unul dintre semnele distinctive ale sale, dar se pare că aceste detalii pur estetice n-ar fi impresionat-o pe mama lui.

-Ia-o, mamă, că știi cum faci când te trage curentul.

Curentul clasic, produs de două geamuri deschise în zone diametral opuse ale unui imobil, nu cel electric, produs prin învârtirea unui magnet printr-o bobină, e principala vulnerabilitate a lui Gheorghe. Toată lumea știe asta, înspre nemulțumirea lui. Și pe bună dreptate, e neplăcut ca slăbiciunea ta să fie accesibilă oricui.

-Nu iau, mă, mamă, nicio căciulă! ar fi insistat băiatul.

-De ce vrei să mă superi? ar fi plusat femeia și se pare că acesta e argumentul cu care ar fi câștigat.

Gheorghe a decolat din curtea casei (parțial a) lui purtând o căciulă de lână cu moț galben. Căciula fiind și ea galbenă, ca să se asorteze cu costumul roș-albastru, croșetat manual, întru formarea unui tricolor. La un moment dat, din cauza vitezei mari, estimată de surse independente din aviație undeva în jurul a cinci sute de kilometri pe oră și în continuă creștere, precum și a moțului cu deficiențe aerodinamice, căciula i-ar fi venit peste ochi, obstrucționându-i temporar vederea. Ochii care văd prin pereți funcționează doar când sunt larg deschiși, nu și când sunt forțați să se închidă de o căciulă urâtă sau de un sărut romantic.

După cum am precizat anterior, lui Gheorghe îi plăcea să mănânce semințe în zbor. O mână îi era plină cu semințe. Cealaltă era plină cu coji. I-a fost greu să-și tragă căciula de pe ochi folosind doar degetele mari. Din aceasta cauză, a lovit din plin un stol de berze care se întorceau din țările calde.

Aceasta este perspectiva noastră, umană. Noi presupunem că berzele se întorc, dar e posibil ca ele să considere țările calde ca fiind casa lor permanentă și vizita la noi, una provizorie. Pentru ele, poate că întoarcerea e în țările calde și venitul la noi e, de fapt, plecatul.

Dar indiferent dacă berzele se întorceau sau plecau, rămâne în picioare Teoria Stolului, cum îmi place mie să-i spun. Au existat martori în afara băiatului vătămat de coaja de sămânță, dar prea departe pentru a oferi o descriere corectă a celor întâmplate. Cu toate acestea, se pot înainta dovezi care să o susțină .

În filmulețele postate pe conturile celor care au vizitat mai târziu craterul produs de impactul cu solul, par să se vadă adiind în bătaia vântului niște pene albe. Story-ul în care apare o pană însângerată nu mai este vizibil acum, dar am vorbit cu prietenii utilizatorului care a postat clipul și unii dintre aceștia mi-au confirmat observația.

Așadar, în baza celor descoperite de mine prin metode și forțe proprii, pot afirma cu încredere că Gheorghe a picat din cer în urma coliziunii cu un stol de berze pe care, din cauza căciulii venite peste ochi și a mâinilor pline cu semințe, respectiv coji de semințe, nu le-a putut ocoli. Stupizenia accidentului l-a mâniat în asemenea măsură, încât a simțit nevoia să se descarce fizic asupra băiatului care i-a adresat inocent întrebarea “Ce-ai făcut, boss?”.

Unele aspecte ale acestui eveniment rămân, totuși, neclare. Știm din spusele martorilor din Cluj Napoca: Gheorghe s-a întors acasă imediat după accident. Postările din social media, glumele de pe Twitter și pozele de pe Facebook, coroborează acest fapt prin cronologia lor. Întrebarea care se ridică este: încotro se îndrepta și de ce și-a întrerupt misiunea?

Vecina familiei Popa propune o direcție interesantă. E posibil ca Gheorghe să fi fost trimis de mama lui să ia brânză direct de la ciobanii din Sibiu. Piața agro-alimentară e închisă duminica și e cunoscut faptul că Gheorghe, sub atenta îngrijire a mamei sale, nu mănâncă decât produse bio. Deci e credibilă ipoteza unei călătorii în scop comercial.

Dar de ce s-a întors după acel mic inconvenient? Mic pentru el, desigur. E evident că un of mic pentru Gheorghe e un of uriaș pentru oricine altcineva. N-am răspuns pentru asta. Încă. Dar ceea ce pot să spun sigur e că nu mă voi opri aici. Dacă Gheorghe a mințit despre un accident aparent neînsemnat cu un stol de berze, sunt curios ce alte secrete mai ține ascunse. E datoria mea să aflu. De asta m-am făcut reporter de investigații. De asta, dar și pentru că n-am reușit să trec testul de admitere în Academia de Poliție.

Aceasta, însă, e o poveste pentru o altă zi.