Trăsăturile mele toxice (listă incompletă)
Trăsăturile toxice sunt acele obiceiuri, comportamente, credințe sau acțiuni repetitive care fac rău în principal celor din jur, dar și celor ce le posedă. E semn de sănătate mintală să știi care sunt ale tale, pentru a le putea justifica în momentul în care ies la iveală.
Toxicitatea recunoscută e pe jumătate iertată.
Eu, de exemplu, pot fi insensibil în unele cazuri, dar fac asta dintr-un motiv simplu: e amuzant. Dacă sunt nesimțit, e doar pentru că mi se pare distractiv să fiu așa. Deci e ok.
Dar aceasta nu este singura mea trăsătură dăunătoare. Mai am și altele.
Mă cred deștept. Azi a trecut pe lângă mine un camion pe care scria “Vulcanizare mobilă Cluj“ și eu m-am întrebat ce fel de mobilă e aia care are nevoie de vulcanizare. Saltelele gonflabile? Mobila de piscină? Există așa ceva? Canapele din cauciuc pentru piscină? Fotolii de apă? Ar putea exista.
Și am petrecut așa vreo cinci minute bune până m-am prins că vulcanizarea e cea care e mobilă. Camionul se mobilizează și îți vulcanizează chestii. Citisem cu accent greșit. Și în ciuda faptului că mă pierd prin cețuri mintale de genul acesta în fiecare zi, eu continui să cred că-s mai sinapsat decât majoritatea.
Am așteptări nerealiste. Când merg pe stradă și văd un câine, orice fel de câine, mă aștept să se entuzisameze la vederea mea cel puțin la fel de mult cum mă entuziasmez eu la vederea lui. Chestie ce nu s-a întâmplat niciodată și nici n-o să se întâmple. Pentru că nu există nimic entuziasmant la mine. Cel puțin nu pentru un câine.
Și deși știu toate astea la nivel rațional, sunt dezamăgit de fiecare dată când trec pe lângă un câine drăguț și el nu sare pe mine dând energic din coadă. Ceea ce e mega stupid. Că e ca și cum m-aș supăra că nu aruncă studentele cu sutiene după mine când trec prin campus.
Vreau să lansez o teorie a conspirației. M-am întâlnit azi cu un tip care mi-a spus că a votat cu AUR. N-a votat și nu votează cu USR pentru că USR e plin de curcubei, dacă înțeleg ce vrea să spună. Și cred că am înțeles. Omului nu-i plac homosexualii.
Dacă îmi mergea mintea mai repede, aș fi încercat să-l conving că nu există homosexuali, că e doar un plan al ocultei mondiale să ne dezbine. E genul de teorie care sună valid, pentru că nu-i ca și cum oamenii care votează cu AUR cunosc vreun membru al vreunei minorități sexuale.
Ar fi deci posibil să am un dialog de genul:
Cunoști tu vreun homosexual? Nu. Ai văzut tu vreun homosexual? Nu. Și atunci de unde știi că există? Am văzut în filme. Eu am văzut godzile și câini care vorbesc în filme, deci de unde știi că chiar există gay? Am văzut eu unii pe internet. Ăia sunt actori plătiți. Am văzut eu că există în alte țări. Vor ei să te convingă că există, dar n-ai de unde să știi cu adevărat. Și așa mai departe.
E o chestiune de orgoliu. Lucrez într-un domeniu creativ. Se întâmplă de multe ori să aud o glumă de atât de bună încât să fiu gelos că nu am făcut-o eu. Sau să aud o idee pe care aș fi vrut să o am eu înaintea tuturor. Și exact așa vreau să lansez o teorie a conspirației. Să fiu eu ăla responsabil pentru nebunia aia.
Uit că oamenii sunt diferiți. Altă trăsătură toxică. Uneori uit complet că oamenii s-au dezvoltat și trăiesc în medii diferite și nu sunt toți la fel de spontani în gândire ca mine.
M-am întâlnit pe stradă cu un fost coleg care era cu un copil mic în brațe. Mic-mic, de câteva luni, că abia își ținea capul drept. Și pentru că ăla mic se încrunta la mine, i-am zis la tac-su “ăsta încearcă să-și dea seama de unde mă știe“. Glumă, copilul se încrunta pentru că făcea pe el. Așa că i-am zis la ăla micu “poate m-ai văzut pe YouTube într-unul din clipurile lui Mircea Bravo”. Altă glumă.
La care tac-su, limpede și răcoritor precum apa de izvor, îmi zice că “nu, n-are cum, că încă nu are voie pe internet“. Exact, copilul ăla care nu avea încă permanența lucrurilor nu avea voie pe tabletă, pe internet.
N-am știut cum să răspund sau să reacționez, așa că am salutat politicos și am plecat. Evitarea poate fi și ea o trăsătură toxică, dar nu atunci când eviți oameni bătuți în cap.
Nu duc lucrurile la capăt. Asta e o altă problemă cu care trebuie să mă confrunt. Mă apuc de diverse chestii și —
😀👌, din nou m-am amuzat teribil citind aceste meditații. Mulțumesc și " keep The good way " cum ar zice unii.
să știi că mi-a venit să plâng la faza cu copilul - de disperare, nu de tristețe. Mă bag la construirea viitoarelor conspirații. haștag crinaclarvăzătoarea. Donații și laude la #crina_clarvăzătorea_oficial.