Tu cum te pregătești pentru pensie?
Îmi spune un prieten psiholog că are mulți clienți care au probleme cu pensionarea. Probleme grave, gen depresie, alcoolism sau votat cu partide extremiste.
În timp, oamenii se identifică cu serviciul lor. În lipsa acestuia, se pierd complet. Lăsați la vatră de HR, simt că nu mai au nici un scop, nici un rost, nici un sens, nimic. Practic, ei nu mai există în afara serviciului.
Pensionarea le colapsează sentimentul de sine și îi aruncă într-o criză profundă, ca să folosesc un limbaj de care prietenul meu psiholog ar fi mai întâi mândru și abia apoi mi-ar spune că e folosit super greșit.
Din fericire, eu n-o să ajung niciodată în situația celor de care vorbea prietenul meu. Pentru că nu merg la psiholog și pentru că nu am un job clasic din care să mă pensionez.
Fiind propriul meu șef, pot să-mi măresc oricând vârsta de pensionare. Fiind un fel de scriitor, nici nu mă văd punând vreodată tastatura în cui. Dar mai ceva:
Eu mă pregătesc pentru pensie de ani de zile.
Profesional, am ajuns într-un punct al vieții în care zilele libere sunt aproximativ identice cu cele “lucrătoare”. În timpul liber citesc, desenez jocuri de cuvinte cringe, glumesc cu prietenii, mă plimb cu sau fără câine, îmi enervez soția, scriu chestii amuzante sau mă uit la filme. Exact ce fac și în zilele în care lucrez.
Dacă mâine mi s-ar încheia toate colaborările, aș continua să fac același lucru, dar cu mai puțin sushi și îmbrăcat toată ziua în pijamale. Practic, sunt pensionat deja. Și e foarte bine să fie așa.
Pentru mulți, pensionarea e ceva tragic. Oamenii văd brusca lor inactivitate ca pe un sfârșit al utilității. Încă un aspect la care se poate spune că stau bine, pentru că eu nu sunt util nici acum. Glumă, glumă.
Sugestia mea e asta:
Pentru sănătatea ta, lucrează la tine mai mult decât lucrezi la ei.
Pentru sănătatea ta, încearcă să faci cât mai multe chestii în afara serviciului. Mai precis, încearcă să ai un serviciu care să-ți permită să-ți descoperi pasiunile, să-ți urmărești hobby-urile și să-ți dezvolți interesele.
Asta dacă poți, că recunosc că dau sfaturile astea dintr-o postură privilegiată și aș fi scris complet altceva dacă acum aș fi venit acasă după opt ore pe șantier. Sau, cel mai probabil, n-aș fi scris deloc.
În general, nu îmi place să dau sfaturi, lecții de viață sau ponturi pentru un trai mai fericit, dar mi-a venit o idee, mi se pare bună și nu știu ce altceva să fac cu ea. Așa că o las aici:
comportă-te de pe acum ca un pensionar și nu va trebui să te pensionezi niciodată în viața ta.
Acum că am contribuit în mod decisiv la îmbunătățirea sănătății mintale colective, mă duc să lucrez ceva serios, că trebuie să greblez frunzele din curte. Altă activitate care îmi place și pe care aș face-o și gratis :)