Aroganța e doar o chestiune de timp
eseu despre priorități
Aroganța e doar o chestiune de timp pentru mine. Era necesară clarificarea asta pentru că aroganța e de mai multe feluri. Cel puțin două, dacă nu chiar șapte. Am insistat să repet treaba din titlu pentru că mi se pare că sună al dracului de bine.
Există aroganța aia de club de fițe din Mamaia1, care vine la pachet cu o roabă de șampanie și artificii și frustrări vechi spălate prin intermediul banilor aruncați pe maneliști. Aia e o aroganță de om care-și ordonează lumea pe verticală și care nu-i privește în ochi pe chelneri, pentru că echivalează omul cu meseria lui. Dacă are o meserie percepută ca fiind sub a lui, omul e sub el. Simplu.
Pe lângă aroganța financiară, există și cea intelectuală, care vine la pachet cu ridicări superioare de sprâncene și elitism afectat, cu scăpări de citate latinești în conversație și cu “ultimul regizor decent a fost George Méliès și tot ce s-a făcut în cinema de atunci e derivativ”. Aia e o aroganță de om pentru care cunoașterea unor detalii super nișate e valoarea supremă.
Mie mi se pare arogant să cumpăr o pereche de adidași doar pentru că-mi place cum arată, fără să mă uit la preț. Dar mi se pare la fel de arogant să fac o cercetare extinsă și să găsesc aceeași pereche de adidași online, la cel mai mic preț. Există satisfacție în ambele situații.
Unde voiam să ajung cu toate astea? La sortimentul meu special de aroganță, dezvoltat în timp și învechit în butoaie de stejar. În curând, și cu aromă de scorțișoară.
Mi-am dat seama recent că am unele chestii care mă fac să par arogant. Și așa este. Par arogant. Nu cred că sunt. Mai degrabă, sunt eficient. Sunt pragmatic. Sunt constrâns. Explicația mea pentru această aroganță aparentă e atât de frumoasă, în opinia mea, încât merită scrisă înclinat:
Am mai mulți bani decât timp.
Alegerile “arogante” pe care le fac sunt influențate de faptul că am mai mulți bani decât timp. Trebuie menționat, de dragul corectitudinii, că n-am bani mulți. Am doar câțiva. Dar timp am și mai puțin.
De aceea, mă tund la salonul cel mai apropiat de casă. Chiar dacă mai departe e mai ieftin. Merg la sala cea mai apropiată de casă. Cumpăr din magazinul cel mai apropiat de casă. Pentru că timpul pierdut pe drumuri e exact asta: pierdut. Prefer să plătesc puțin în plus, iar timpul câștigat să-l petrec citind sub frasinul din curte2.
În city-break, stau la hotel, pentru că o eventuală negociere a întâlnirii și interacțiune cu proprietarul unui airbnb mi-ar mânca și timp, și energie. Pe care prefer să le cheltui pe chestii mai plăcute. Plimbat aiurea printr-un oraș străin, de exemplu.
Decât să calculez cât costă consumația fiecăruia, atunci când ieșim în oraș, mai bine plătesc eu toată nota3.
Am mai mulți bani decât timp pentru că joburile îmi ocupă cea mai mare parte din zi. Lucrez mult, dar lucrez distractiv, scriu chestii amuzante, vin cu idei, fac glume, forțez șocuri de cuvinte, deci n-o fac pe bani grei. O fac pe bani subțirei, dar care au un început de burtică.
De aceea, pentru mine, timpul e mai prețios decât banii. Pentru că bani aș putea să fac mai mulți4, dar timpul, în general, e limitat de legile fizicii. Și timpul meu pe Pământ e limitat de biologia umană. Și sinceritatea mea în materie de bani e limitată de faptul că am crescut într-o cultură în care e mai obscen să vorbești despre cât câștigi, decât să vorbești despre cum faci sex5.
Unele lucruri din cele scrise mai sus sunt hiperbolizate din motive artistice. E adevărat că am mai mulți bani decât timp, dar nu e adevărat în toate situațiile.
Dar ceea ce-i 100% adevărat e că mi-a plăcut enorm cum sună chestia asta cu “bani mai mulți decât timp” și am vrut s-o dau mai departe. Îmi place pentru că sună arogant. Mai ales dacă nu știi cât de ne-plin-de-bani sunt eu.
Vreau să le mulțumesc tuturor celor care au făcut aroganța de a se abona la textele mele pe bani. Luni o să primească o rundă de ierbosofii speciale, doar pentru ei. Dacă nu faci parte încă din acest grup select, ai acum ocazia. Clickuț pe linkuț.
Totuși, aroganța mea preferată e aia a omului care a decis el, bazat pe nimic, că e mai bun decât tine. Și acum se comportă ca atare. Excelentă alegere. Perfecțiune. Ador.
Iar cea mai urâtă aroganță e cea second-hand.
Aroganță la mâna a doua e atunci când ești arogant pentru că ai un părinte influent sau important sau celebru.
Să fii tu arogant pentru că altcineva, mai mult sau mai puțin înrudit cu tine, are succes, e ca și cum te-ai lăuda cu cât de mult sex face verișorul tău de la țară. Ciudată alegere. Dislike.
n-am fost, dar în fiecare an este o știre despre asta; aceeași știre;
stau la casă în Cluj pentru că m-am căsătorit strategic, nu pentru că aș avea eu bani mulți; după cum am spus-o deja, am bani puțini;
valabil doar pentru note mici; de asemenea, încă n-am făcut asta, dar e în plan;
valabil în teorie; practic, n-am nici o idee de făcut bani;
cum pot și eu, că nu m-a învățat nimeni când eram mic cum se face sexul;