Calea spre succes în contextul "contentizării" realității

lucrarea mea de licență pentru școala vieții online

Realitatea obiectivă, în momentul în care se întâmplă, e spartă în zeci, sute, mii și milioane de cioburi de “content” care o reflectă parțial sau integral, fidel sau distorsionat, în nuanțe de roz sau în tonuri sumbre.

Felul în care e reflectată realitatea ține de platforma pe care te afli, pentru că fiecare platformă "contentizează" realitatea astfel încât să-și maximizeze profitul. Una e realitatea pe TikTok, alta pe Facebook. Unul e adevărul la știri și altul pe grupurile de conspirații de pe Whatsapp-ul părinților tăi.

Succesul, mai nou, e dat de capacitatea de contentizare. Scandalul produce content, de aia emisiunile cu scandal au un asemenea succes. Indignarea produce reacții în online, deci orice postare supărată se viralizează.

Un exemplu bun e ChatGPT, care a produs muuult mai mult content despre cum AI-ul o să schimbe lumea, decât chestii cu adevărat utile. ChatGPT e succes pe steroizi.

Proverb nou: Produci content, ai parte.

Donald Trump a ieșit președinte pentru că e o mașină de produs content. Fiecare inepție scoasă pe gură de el se transforma instant în știre, memă, postare, tweet, reacție pe youtube, story, etc. Și cred că pe asta a mizat și echipa lui Dragnea când și-a lansat canalul de bucătărit.

Asta dacă Dragnea mai are echipă și nu doar un "băiat care știe cu internetul".

Eu cred că el s-a gândit că atâta timp cât apare online, atâta timp cât produce content, atâta timp cât se vorbește despre el, în orice fel, își va păstra o anumită relevanță. Un anumit "clout". O anumită influență generică. Care influență generică să poată fi transformată mai târziu într-una politică.

Atât că și-a ales greșit tipul de content.

E plin internetul de bătrânei simpatici care fac mâncare și au milioane de vizualizări (chef Max Mariola, de exemplu). Diferența e că majoritatea au șarm. Au farmec. Au un anume je ne sais, coaie. Iar Dragnea n-are nimic. Dragnea e fad. Dragnea e antipatic. Dragnea e enervant. Dragnea e plictisitor. Dragnea e mai aproape de Petrișor Tănase decât de Gordon Ramsay.

De aia eu cred că ar fi trebuit să-și lanseze un "polcast¹" de lifestyle și păreri. Să-și dea cu părerea despre glezne goale, despre crescut copiii, despre sex cu femei tinere, despre violența din jocurile video, despre dormit cu câinii în pat, despre cum ne strică tehnologia tradițiile, despre locul femeii în famiglie, de-astea.

Așa te menții săptămânal pe culmile internetului. Cu teorii ridicole pe care se înghesuie toți să ți le combată. Cu păreri extremiste despre imigranții care vin să ne fure joburile de livratori. Cu sfaturi băbești de pus ceapă sub algoritm ca să te ferești de shadow banning. Cu lamentări despre cum nu te ajută nimeni să-ți găsești cheia de la mașină.

Nu cu rețete de paste carbonara. Nu e nimic intrigant acolo. Nu e nimic interesant, nimic de dezbătut, nimic de încins spiritele. Poate dacă le-ar face cu gușă vegană, să-i supere pe carnivori. Poate dacă le-ar găti într-un fel gay, să-i supere pe conservatori. Poate dacă le-ar fierbe în energizant, ca-n Idiocracy, ca să-i supere pe iubitorii de filme.

Habar n-am. Să facă ceva supărător, orice, să iasă în evidență.

Nimeni nu vrea realitate. Lumea vrea content.

Și nu orice fel de content. Vrea de-ăla “engaging”.

Vrea chestii la care să comenteze. Chestii pe care să le combată. Chestii de care să-și bată joc. Chestii pe care să le dea mai departe spunând “îți vine să crezi ce-a făcut/ce-a zis/ce-a inventat ăsta?”.

Asta vrea lumea².

1. podcast politic

2. sau poate că asta vreau eu și tot textul ăsta e o proiecție