Ceahlău, muntele Satanei

poveste cu poze

Prima poză de pe Ceahlău, muntele Satanei, e făcută puțin înainte de apus, după o cină modestă savurată la cabana Dochia. Mâncarea nu a fost făcută cu dragoste, și probabil nici cu alte condimente exotice, cum ar fi sarea sau piperul, dar o priveliște fotogenică are capacitatea fenomenală de a transforma orice cartof pai insipid într-o experiență culinară memorabilă.

A doua poză de pe Ceahlău, masivul muntos al Necuratului, e făcută cu câteva ore mai devreme, undeva pe traseul dintre cabana Fântânele și vârful Toaca, unde găsești din loc în loc câte o zonă cu acces la pitorescul absolut, numai bună de hrănit Instagramul.

Pozele pentru Insta sunt și cea mai bună scuză pentru făcut pauze dese, urcarea abruptă și butucănoasă fiind destul de obositoare, în special pentru cei care s-au încumetat să facă drumeția în blugi și adidași de pânză.

Poza #3 de pe Stâncile Satanei, cum ar trebui să i se spună Ceahlăului, ne arată unul dintre acele puncte de interes fotografic despre care povesteam mai devreme.

Muntele are în el ceva subtil și inefabil, o putere deosebită de a-i transforma pe bărbați în pițipoance. Aceiași bărbați care au făcut cinci poze la ziua de naștere a copilului lor vor face cel puțin cincizeci de poze cu o stâncă random pe care zace un brad semi-uscat.

Am și poza aia, dar nu ți-o mai arăt. Să mergem mai departe.

A patra poză de pe Ceahlău, muntele Diavolului, e cu șirul de oameni care trece prin purgatoriul celor cinci sute de trepte to heaven.

Pentru a ajunge sus la vârf, la icoana cu Ștefan cel Mare apărătorul de covid¹, trebuie să iei la picioare șarpele ăsta metalic drăcesc, pentru a termina în chinuri suplimentare un traseu deja chinuitor.

Cu pauze dese și cu ajutorul mâinilor, am reușit să le las în urma mea, pentru că Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai multe trepte decât poți să urci.

Și nici Satana. Să nu uităm, eram pe muntele lui.

Următoarea poză e tot cu apusul, dar aici soarele e într-o fază mai avansată de apunere, ceea ce schimbă cu totul culorile și vibe-ul. Imaginea e cu atât mai emoționantă cu cât realizezi că muntele lui Scaraoțchi urmează să se afunde în întuneric.

Iar acum: poza care m-a convins că Ceahlăul e muntele Satanei.

Coborând de la cabana Dochia spre cascada Duruitoarea, am dat peste un panou publicitar. Produsul promovat fiind chiar muntele.

Om al literelor ce sunt, m-am aruncat la el să-l citesc dintr-o suflare. Am trecut peste formatarea de colaj făcut în Paint și peste refrenul cu “graphic design is my passion” care mi se tot derula în cap și am început să citesc.

Am crezut că voi afla mai multe despre formarea muntelui. Despre procese geologice, munți de încrețire, mișcări de plăci tectonice, detalii științifice despre cum pietrele astea au făcut parte din fundul oceanului în urmă cu sute de milioane de ani. Știați că-uri interesante, cum ar veni.

Dar nu, tati.

Panoul ăsta, așezat la hotarul dintre jnepeniș și ienupăriș, e despre cum a făcut Satana muntele. La final, ca un coleg de echipă care n-a lucrat nimic pe parcursul proiectului, Dumnezeu a venit și și-a pus numele pe el.

Deci Ceahlău e muntele lui Dumnezeu, chiar dacă e construit de Satana. Dumnezeu e ca un fel de Elon Musk, își pune numele pe chestii făcute de alții.

Urmează o poză în care Dumnezeu îmi dă dreptate, mă binecuvântează cu grația sa divină și mă roagă să îți aduc aminte să dai share la postare, dacă ți-a plăcut.

Panoul ăla e ceva profund românesc. E greu să-mi imaginez un munte din Elveția sau Austria care să poarte pe crestele lui ceva similar.

E puțin probabil să-ți plimbi lederhosenii prin Alpi yodeluind liniștit și căutând-o din priviri pe Heidi, fetița mulților, și să dai peste informația că muntele pe care calci e înălțat de Diavol. Că ți-ai băga pioletul în ele ștrudele și șnițele și te-ai întoarce, dracu’, acasă.

Eu așa aș face. Că mi-ar fi frică să fiu cazat în camerele unor oameni care, din toate felurile lumești prin care ar fi putut să-și laude muntele, au ales un basm despre cum Dumnezeu și-a asumat meritele pentru munca Satanei.

PS: Dă share la postare, dacă ți-a plăcut.

1. În 2020 s-a montat pe vârf o icoană cu Ștefan cel Mare cu scopul de a proteja România de covid. Acum, când scriu asta, nu prea mai este covid, deci mișcarea a funcționat. Ștefan cel Mare e cel mai potrivit pentru lupta împotriva covid. Fiind mic de statură, se poate bate direct cu fiecare virus în parte.