Dări de seamă asupra unor stări de fapt
adică un alt fel de a spune "ierbosofii"
Dacă ai mai multe joburi care îți ocupă tot timpul, poți spune și tu că ești omul serviciilor.
Dacă Baby Yoda se năștea în România, l-ar fi chemat Gogu.
Imediat se fac 20 de ani de când am trecut la leul nou și lumea încă vorbește cu “milion” când se referă la suta de lei. Dacă o să trecem vreodată la euro, propun ca trecerea să se facă treptat, ca să ne fie mai ușor. Măcar în doi pași. Ideal, din punctul meu de vedere, ar fi să avem o monedă intermediară, numită EURON.
Mi se pare ciudat că doar alpinismul are o variantă “utilitară“. Aș vrea să existe și alte sporturi și activități în care să se facă o astfel de diferențiere.
Biciclism utilitar - atunci când lucrezi ca livrator pentru Glovo
Jogging utilitar - atunci când fugi să iei o pâine
Înot utilitar - atunci când ți s-a răsturnat barca și nu vrei să mori
Hiking utilitar - atunci când mergi în drumeții lungi ca să eviți bombardamentele de la tine din țară
Fotbal utilitar - atunci când ieși la un fotbal cu băieții ca să ai o scuză pentru a ieși apoi la bere cu băieții
Am citit Shogun-ul lui James Clavell ca să fiu pregătit pentru serialul care s-a lansat zilele astea și mi-a plăcut atât de mult cartea încât am căutat și alte povești cu și despre samurai.
Mi-am cumpărat Musashi și Taiko, de Eiji Yoshikawa, și am fost foarte aproape să renunț la lectura lor pentru că am dat peste bucata de mai jos și se pare că am un simț al umorului de copil de clasa a doua.
”Trebuie să existe negoț” - James Clavell, Shogun
“The spice must flow“ - Frank Herbert, Dune
“Hai, domnișorule, că trebuie să scap și eu marfa asta “ - o tanti oarecare, piața Zorilor, Cluj
Prin care vreau să zic că există o anume universalitate incontestabilă a experienței umane care face ca unele lucuri să nu se poată face altfel.
Există diverse forme de dans ritmic, ce se desfășoară în săli de dans amenajate special pentru asta, și mai există și o formă anume de dans aritmic, care se desfășoară pe jos atunci când ai un infarct.
Tot ce trebuie să știi despre echilibrul dintre muncă și viața personală se poate afla dintr-o plimbare prin cimitir, unde pietrele de mormânt îți spun că răposatul a fost un tată iubitor, o soție devotată, un părinte drag, un frate scump sau o fiică adorată. Nu se pomenește nimic despre cum omul a fost un jucător de echipă, un angajat prețuit, un manager capabil sau un doctor iscusit.
Dar cine știe? Poate că ar trebui.
Copiii din ziua de azi
Deci. Am observat o chestie. Există unii oameni care spun despre copiii din ziua de azi că sunt slabi, proști, fragili, răsfățați și, în concluzie, incomparabil inferiori copiilor care au fost ei. Că ăștia de azi sunt crescuți greșit, în timp ce ei au fost crescuți foarte bine.
Imediat după sentința asta definitivă, acești unii oameni dau exemple concrete ale acelei bune creșteri cu detalii care sunt absolut horror și constituie în mod sigur o traumă profundă pe care și-o ignoră activ.
De exemplu, pot zice chestii de genul:
Copiii de azi fac mofturi la mâncare și nu mănâncă numai ce vor ei. Pfff, când eram eu mic mâncam și nisip dacă mi-l dădeau ai mei. N-aveam voie să comentez că altfel mă închideau în baie cu lumina stinsă și mă țineau acolo cu orele. Și uite ce bine am ajuns!
Sau:
Copiii de azi nu-s în stare nici să-și monteze jucăriile Lego fără instrucțiuni. Ăhă, eu când aveam 12 ani munceam toată ziua pe câmp, cot la cot cu adulții, și luam bătaie dacă nu îmi terminam cota zilnică. Și uite ce bine am ajuns!
Și m-am gândit că fi interesant un sketch în care să scot în evidență această raționalizare a oamenilor abuzați, acest “sunt bine acum pentru că am fost chinuit acum“, și să dau și niște exemple incredibil de brutale prin care să fie evident că nu e în regulă că ai pățit chestiile respective.
Și am filmat clipul de mai jos.
Și majoritatea celor care au comentat la el au ratat mesajul ăla super evident pe care am încercat să-l transmitem.
Mai toți sunt de acord: copiii de azi sunt slabi, iar noi suntem foarte bine deși am fost bătuți cu furtunul de la mașina de spălat Albalux.
Ceea ce nu poate însemna decât un singur lucru: poate că nu e chiar atât de rău să bați copiii. HAhAhHahaHahHAHAhAhAhAhAhhahahahaaAAHHHhh!
Later edit: pe TikTok a mult mai mare procentul celor care au înțeles mesajul clipului. Pentru că pe TikTok e mai mică media de vârstă. Deci suntem bine, ca să zic așa.
Un pacient la psihiatru sustine ca el este cadavru. Pentru a-l convinge ca nu este asa, psihiatrului in vine o idee geniala. Il intreaba:
- Dar cadavrele sangereaza?
Pacientul raspunde:
- Nu, normal ca nu, doar sunt cadavre.
Psihiatrul continua strategiande convingere:
- Deci, daca te intep la deget din tine o sa curga sange?
Pacientul:
- Nu, normal ca nu, eu sunt cadavu.
Atunci medicul il inteapa in varful degetului si pacientului ii curg cateva picaturi de sange. Atunci pacientul exlama:
- Ha, m-am inselat! Totusi cadavrele sangereaza!
Similar e si argumentul tip “copiii de azi stiu doar sa stea pe telefon, pe vremea mea ne jucam toti afara”.
Da asa este, pentru ca nu ati avut jocuri digitale. Eu am prins tranzitia. Eram foarte multi copii in cartier, se jucau turnee de fotbal, ascunsea pana tarziu. Ce am facut toti cand a aparut reteaua de net? Am inceput sa jucam ascunsea cu bomba vs counter terrorists.