După ce-a furat niște pagini de doctorat ca să aibă și el o lucrare frumoasă, pe persoană fizică, scrisă profesionist dar lipsită de orice relevanță academică, Nicolae Ciucă a mai furat și startul la campania prezidențială.
Ciolac peste pupăză, fostul premier a furat, cu ajutorul partidului, încă vreo 2 milioane de euro bani publici ca să-și acopere cheltuielile cu promovarea.
Ca un strateg militar desăvârșit, Ciucă a lovit anticipat și a lansat o acțiune fulger pe teritoriul țării, sufocând câmpul vizual al posibililor votanți cu batalioane întregi de panouri publicitare.
Pe un negru intens ce evocă doliul speranței, Ciucă privește sumbru în zare și își contemplă misiunea divină. Un ostaș în slujba țării. Un servitor al intereselor populației în postura de împărat. Un funcționar în rol de baron național.
Despre asta e cartea lui Ciucă. Despre sacrificiul făcut de el pentru binele colectiv. Probabil. Nu se știe. Cartea încă nu s-a lansat, probabil că încă se fură pagini din alte cărți pentru terminarea ei.
La momentul de față, cartea lui Ciucă e de-a dreptul schrödingeriană, există și nu există în același timp. A costat o tonă de bani, dar probabil va fi gratuită. E groasă, dar extrem de subțire, dacă știi cum zic.
Prin biografia aceasta misterioasă, Ciucă a vrut ca votanții să-i cunoască “sacrificiul” și, din acest motiv, a prădat 2 milioane de euro din banii votanților ca să-și promoveze cartea. Asta într-o țară în care 11 milioane de oameni au declarat că n-au citit nicio carte anul trecut.
Promovându-se indirect, cu manta, prin intermediul unei cărți dubioase, Ciucă face un mare deserviciu cărții în general. Consolidează în mentalul colectiv ideea că cărțile1 sunt bune doar ca să-ți scurtezi închisoarea sau să deturnezi bani pentru a-ți finanța campania politică.
Schema lui Ciucă e transparentă, meschină și complet afonă ca mesaj. Nici măcar n-a avut curajul (sau inteligența) de a-și asuma populismul. Dacă lansa o carte despre cum să-ți construiești singur o casă de 35.000 de euro, cozile de la librării erau mai lungi decât alea de la Untold.
Însă cel mai mult mă deranjează că demersul lui e complet inutil. Cartea nici nu s-a lansat, dar mulți dintre noi putem spune că l-am citit.
Ba nu e cacofonie!
Sunt sigur că Bacea are deja o copie a cărții 🤓
"Ideea conform careia cartile sunt..." suna totusi mai bine decat "ideea ca cartile" :)