Voi lua o pauză de la social media
pentru sănătatea dumnemea
Am decis să iau o pauză mai lungă de la social media. O fac pentru sănătatea mea mintală, care minte a obosit de atâta scrolat cu atenție și îngrijorare prin toate scandalurile și dezbaterile recente, o fac pentru sănătatea mea corporală, care corp are nevoie să mai iasă din când în când din birou, să proceseze niște vitamina D și să inspire aerul prăfos al toamnei, o fac pentru că sunt sătul să fiu bombardat cu stimuli care mă fac dependent de și mai mulți stimuli, dar o fac și pentru că mai nou e super fiță să spui că faci o dezintoxicare digitală.
Iau o pauză binemeritată, de vreo trei ore, de la postările, memele, reacțiile, părerile și reacțiile la păreri care mă asaltează în fiecare secundă petrecută online.
Ca să nu creez panică prin lipsa mea din online, anunț această pauză pe fiecare canal care mi-este disponibil. Scriu pe Substack, postez pe Facebook, fac un story pe Instagram, filmez un TikTok, anunț pe grupul de Whatsapp al familiei și pun afiș în avizierul din scara blocului.
Fanii, familia și vecinii trebuie să știe că eu am nevoie de un repaos internautic de cel puțin două ore jumate în care să-mi reîncarc bateriile.
E vorba de bateria telefonului pe care stau în timp ce mă uit la televizor, de bateria laptopului pe care scriu în timp ce ascult muzică pe calculatorul mare, dar și de bateria mea internă, care se alimentează cu mâncare, somn, relaxare, jucat cu câinele, relaționat cu jumătatea mea mai bună și citit benzi desenate.
În aceste aproape două ore de post negru digital, voi încerca să-mi regăsesc pasiunea pentru lecturile profunde, pentru meditație și pentru holbat aiurea la dansul frunzelor în vânt. Am auzit că și asta e un fel de mindfulness. Poate că, dacă dispun de acest timp liber, voi afla în ce anume constă, mai precis, acest mindfulness de care tot aud.
Și apropo de citit (P)
Imediat după ce am scris despre cum îmi vine greu să arunc cărțile pe care le-am citit o dată și nu mai doresc să le citesc a doua oară, mi-a picat în brațe o soluție super elegantă pentru a scăpa de ele.
TANNA e o aplicație mică și simpatică de licitat cărți. E super utilă și super ușor de folosit. Unu la mână: pe ea găsești cărți faine la prețuri superbe, mici spre deloc. Doi la mână: poți să vinzi sau să donezi cărțile cu care ți-ai făcut deja treaba.
Pe scurt: win-win pentru toată lumea. Oamenii cu buget limitat citesc mai mult cu bani mai puțini. Oamenii ca mine pot scăpa de cărțile vechi ca să facă loc pentru altele noi.
Eu am început deja să încarc pe ea cărți pe care le am în dublu exemplar (primite cadou, deci noi), cărți care au termen de valabilitate scurt (una despre cât de prost e AI-ul, deci trebuie citită acum), și o să mai pun și altele, numa’ să am timp să cotrobăi prin ele.
Aplicația e și pe Google Play, și pe App Store. Dacă o instalezi și puii ochii pe una din cărțile mele, ne întâlnim și o primești gratis.
Dar să continuăm cu detoxul meu digital
Aplicațiile sunt programate în așa fel încât să te manipuleze dopaminergic ca să le folosești cât mai mult. Cu mâhnire în suflet și-n simțiri trebuie să recunosc că funcționează teribil de bine și asupra mea.
Stau pe Facebook și pe TikTok cum stau oamenii la coadă la Sfânta Paraschiva: ritualic, dând like-uri și inimi în loc să pup racla, dar în rest cu aceeași sfințenie. Și la fel ca cei care se roagă la preacuvioasă, primesc prea puține în schimb.
De asta am nevoie de o oră în care să nu fiu pe rețelele de socializare.
Dacă stau bine să mă gândesc strâmb, până și numele lor e greșit. Ce fac rețelele e opusul socializării. Sunt rețele antisociale. Algoritmii lor îți livrează content polarizant care să te facă să faci spume la tastatură și să petreci și mai mult timp online. Sau, în cel mai bun caz, sunt rețele parasociale.
Au fost făcute ca să aducă oamenii împreună, dar apoi au fost reglate și regulate din nevoia de a face bani și acum sunt făcute ca să stârnească zâzanie.
De asta am tot primit în feed știrea despre premierul care spunea că și-a luat mâncare pe-o săptămână cu mai puțin de 100 de lei. Ca să mă enervez. Ca să scriu pe Facebook că “Marcel Ciolacu a zis că’i ajung 100 de lei ca să mănânce kikat o săptămână” și să primesc 860 de like-uri.
Omul și-a luat jumate de kil de cartofi, niște salată, un pateu, un iaurt, niște mere, niște mezel și o bere și a zis că e mâncarea lui pe șapte zile. Aia e ce mănânc eu în timp ce încerc să mă hotărăsc ce vreau să mănânc mai serios. Extraordinar! M-am enervat iar. Punct pentru algoritmi.
E clar! Îmi trebuie o pauză de jumătate de oră de la orice formă de “content”.
Inclusiv de la clipurile cu oameni care tund homeleși despre care am scris în postarea pentru abonații plătitori. E aici mai jos. Dacă vrei să citești runda asta de ierbosofii, intră, plătește și intră și mai adânc în canalul meu. Wow! Cum a sunat asta!
15 minute de pauză de la internet
E foarte important să mai schimbi mediul, să te expui unor influențe noi, să vezi și alte lumi, reale sau metaforice.
Face bine sănătății mintale să ai un meniu diversificat de “alimente” intelectuale și spirituale. Pe lângă documentarele de pe Netflix, clipurile cu câini de pe TikTok și infotainmentul de pe youtube despre jocurile de noroc, e important să mai vezi și o gașcă de meșteri stând la coadă la mici în față la Leroy Merlin, când mergi să cauți o greblă cu care să aranjezi pietrișul de pe strada plină de gropi pe care numa’ n-o mai asfaltează primăria.
De asta mi se pare vital să iau o pauză de zece minute de la internet. Să greblez niște pietriș în mijlocul străzii și să mă detoxific de toate relele pe care rețelele le-au instalat în mine în ultimii ani.
Zece minute ar trebui să fie destule. E și foarte frig, deci probabil o să mă mișc repede. Poate termin în cinci.
Super tare
Foarte subtil clickbait-ul.. Aproape la fel de fin ca umorul lui Dragoș