Mai nou, totul e în fază de proiect

Am un prieten care tocmai și-a lansat un proiect muzical. Proiectul constă în el fiind un DJ și punând muzică la evenimente. O știi, e genul acela de muzică ce place la aproape la toată lumea, că de fiecare dată se găsește un tip care vrea să audă ceva piesă obscură ca să demonstreze că are gusturi speciale, de nișă.

Am un vecin care a pornit un proiect la el în curte. Deocamdată a săpat o groapă și probabil că în curând o să planteze ceva tufă sau copac în ea. Momentan, groapa e tot proiectul. Dar face parte dintr-un proiect mai amplu.

Am un fost șef de partid care a lansat recent un proiect gastronomic pe youtube. Practic, face clipuri în care gătește stângaci niște rețete banale în timp ce emană păreri politice despre cum europenii ne forțează să mâncăm creieri sau ceva, nu știu, nu m-am uitat la vlog pentru că știu deja cum să fac mâncare fadă. Și ăla e un proiect.

Mai nou, “proiect” înseamnă orice vrei tu să însemne.

Clujul o să aibă metrou atunci când restul lumii o să se catapulteze cuantic. Dar are proiect de metrou. Pentru că, în această situație particulară, proiect înseamnă “ne gândim că teoretic am putea să facem un metrou în zonă și acum plătim niște firme prietene să vadă ce și cum, dar în principal ne facem că mișcăm ceva pentru că asta dă bine la electorat”.

Locul ăsta în care scriu acum e un proiect umoristic pornit de mine ca să ajung într-o variantă mai directă la oameni, după ce am observat că Facebook îmi trimite postările doar la o fracțiune din followeri. În acest caz, proiect înseamnă “blog, dar sub formă de newsletter”.

Scriu despre cum mi-e greu când merg la sală și despre tipuri de orgasme nonsexuale, dar pot să spun că am un proiect.

Dacă m-ai văzut zilele astea prin Cluj mergând clătinat și sorbind din când în când dintr-o doză, să știi că nu eram beat. Veneam de la sală, unde făcusem picioare, și mă refăceam energetic cu un suculeț cu aminoacizi și cafeină și aromă de mere verzi.

Partidele au un proiect prin care vor să ducă țara pe noi și glorioase culmi. Tipele care pun poze sexy pe Insta au un proiect prin care te influențează să cumperi chestii. Eu am un proiect de memă pornit în aplicația mematic prin care vreau să strâng un minim de 500 de like-uri. Meta a avut un proiect de metavers pe care acum îl îngroapă pentru a sădi în locul lui un proiect de inteligență artificială.

“Proiect” e și atunci când lucrezi la o criptomonedă care va revoluționa sistemul bancar mondial, și atunci când tu și colegii tăi de muncă în folosul comunității aveți de curățat pet-urile de pe marginea drumului.

Luat așa singurel, cuvântul “proiect” poate însemna orice, și de aceea ajunge să nu însemne nimic. E un cuvânt stors de orice sens. E ca atunci când am primit un sms prin care eram anunțat că mi s-a înnoit “subscripția”. Probabil că “abonament” sună prea mult a ceva ce costă bani, în timp ce “subscripție” sună a chestie inofensivă la care pur și simplu te-ai înscris.

Apropo de asta, poți să-ți faci o subscripție premium la newsletterul meu, ca să primești și mai multe glume și texte și idei crețe.

Observațiile astea mi s-au revelat într-o seară, înainte să adorm. Tocmai venisem dintr-un proiect. În acest caz, proiect a însemnat “excursie la Budapesta, unde m-am dus să-l văd pe Jim Jefferies cum face stand-up”.